Dana Mușat

În primul rând..dacă pui diacritice în text, pune și în titlu. Folosești opțiunea copy-paste.

Apoi...
data e lipită de text..face parte din poem?
Anyway..trebuia scris anul 1997..nu \'97.

Textul îmi dă impresia de cântec țărănesc, furat din popor, care încă mai are urme din oralitatea arhaică. Dar și-a pierdut simțul purității.

textele precedente mi se păreau mai interesante.
Acesta de față mi se pare pueril.
Titlul...aduce ideea unui nonconformism copilăresc.

Brândușa,

în primul rând te voi sfătui să renunți la punctele acelea de suspensie pe care le-ai pus după fiecare vers, pentru că rolul lor opresc fiecare idee a textului și îl trunchiază.

Dacă primele două versuri sunt interesante, gândul mă duce la o pendulare perfect balansată a două fenomene, următoarele două versuri cad în patetic.

Întrebarea retorică \'cine am spus că sunt?\' mi se pare puerilă.

\'că nu văd nimic
decât sticla ascuțită
ce mi-a intrat subtil
ca un bisturiu în inimă...\'
Aici ideea mi se pare bună, dar ai putea să cizelezi puțin. Spre exemplu, să spui că nu mai vezi decât sticla și nu prin ea, iar nenorocul spargerii ei a reușit să paralizeze ultima bucată din inimă..donțt know..nu mă prea pricep la făurit poezii.

Toate cele bune!:)

Intru în fiecare seară intru și mai citesc un text scris de tine.
Un umor bun, o scriere frumoasă.

Foarte foarte bine!

btw...trece-l la proză

Îmi pare tare rău că nu îți pot acorda una bucată steluță, pe care o meriți cum nu am mai văzut de mult pe cineva să merite. Sunt destul de exigentă cu acordatul steluțelor, de obicei nu comentez, dar nu sunt de acord cu toate steluțele de pe aici. Sper să te vadă cineva cu nivel 120 să te placă și poate câștigi o steluță. O meriți din plin!
Acum să îți explic și de ce.

Umorul sensibil, deși provine dintr-o veche poantă..aia cu nevasta care zbiară ca tembela..ideea se conturează bine pe subiect.
Ideile nu mi se par afumate, ci chiar bune. Mi se pare mult mai bun decât un text de citit pe budă..care te rog să mă crezi..e un text bun. Spre exemplu, poantele din Academia Cațavencu sunt mult prea tari. Iar textul tău îi depășește pe maieștrii cațavenci.



Un zâmbet pentru tine, sper să nu fie prea mare poza, am mai făcut prostioare pe aici.:)

Câteva lucruri te sfătuiesc, dacă nu îți va fi cu supărare:
1. pune diacritice, dau culoare și personalitate textului românesc
2. când desparți o apoziție de restul frazei prin \'-\', încearcă să pui și un spațiu
3. corectează \'io\'..chiar dacă se vrea a da impresia de oralitate, strică imaginea textului.

Toate cele bune! Revin...și, cum spun negrii dintr-un club de comedie: \'Fă-mă să râd!!\'

Nu știu dacă e sau nu bacoviană, dar remarc textul... și revin.

Bine construi. Imagini frumoase.

Ce e cu \'ă\'-ul de la final?

Mie nu mi se pare așa de excelent..dar are ceva idei bune..totuși unele rime îmi dau impresia unui suflu de plictis.

Mi-a plăcut textul și l-am simțit până în măduva oaselor. L-am simțit până și în osul piciorului. Căci m-am lovit de piciorul scaunului de atâta râs. Bine, bine, foarte bine și...realist.

\'I went to ă hotel and i ask for tu pis of mit. but she bring me oan pis. I said i want tu pis. She said tu gou tu dă toilet. ai said iu don\'t andărstend me..i want to pis on mai plait. She said iu beter not pis on ior plait iu san of ă bici. ai don\'t ivăn nău dă gărl and she said ai am a son of ă bici!\'

Și o glumă pentru tine. Sper să înțelegi.

Eu o să vb despre text...dacă mi se permite:)

Îmi place ideea de sacru împletit cu savoarea și simplitatea în aparență, contemporanul care se agață de firul romanticului și de cel al simbolismului și nu le dă drumul.

Un text bine construit, îmi place.

Revin cu amănunte.

am înțeles perfect ale cui sunt versurile, dar am considerat că e de prisos să mai spun asta.

Am preferat o dezbatere pe marginea textului pe care îl găsesc de remarcat și la o a doua citire, chiar și la o a treia.

Toate cele bune!

O să încerc, umil, să fac un mini comentariu al acestui text. dar trebuie menționat faptul că e doar părerea mea, ce văd eu în acest poem.

În primul rând..despre prima strofă..scrisă cu litere înclinate(asta mă duce cu gândul la scrierile acelea SF în care fel de fel de idei importante erau potențate în acest mod) pare o răsturnare a normalului: faptul că apusul mușcă din păsări, iar literatura nu mai vine din cărți...deja e depășit acest moment.
Poate că se încearcă o reîntoarcere la oniric.

\'figurine de ceață într-un oraș de nisip
oameni amintiți de o carte
se spune
e sfântă are între pagini
nașterile morțile și
ultima apariție a fiului\'- nisipul și ceața sunt forme clare ale efemerului, iar sfânta apariție legendară corelată cu \'nașterea fiului\' mă duce cu gândul la nașterea lui Iisus de către fecioara Maria. iată o reîntoarcere la mitul religios, la originea omenirii până la urmă, nu?

\'hei căluțul meu orb căluțul meu orb
sunt eu copilul irod\' versurile prin forma lor repetitivă îmbracă ideea unei obsesii. Acum survine alegerea lectorului dacă va opta pentru a se gândi la uciderea celor 40 de prunci de către Irod, sau dacă se va gândi la pruncul Irod ca un criminal, unul care își chinuie până și jucăria, animăluțul, dezvăluindu-și viitoarea personalitate.

Romulus și Remus...despre ei e vorba, nu? Lupoaica..mda..Roma nu mai există. Interesantă paralelă între mit și adevăr, istorie.

\'orbul caută orbul în insomnia pământului\'- iar întoarcerea la origini.

Și finalul sferic, căci poemul este circular.

Da, mi-a plăcut. Mai revin. Te-am mai citit, dar de abia acum m-am hotărât să las și un comentariu așa cum trebuie.

Eu cred că în curând vom ajunge o nație de analfabeți pentru că se vede clar înclinația de a accepta formele greșite, folosite de toată gloata, cum se spune.
DOOM ar fi trebuit să fie o lege CORECTA pe care și majoritatea mai proastă..sau incultă, ca să nu jignim, să o respecte.
Nu ar fi trebuit să ajungem în postura în care profesorul va fi corectat de un puști idiot din ultima bancă, băiat..sau fată..care a auzit o formă nouă \'corectă\'. Mda, și ăsta este un fapt real...

Foarte bun articolul. Felicitări!

Păcat că nu putem să schimbăm cu nimic greșelile unora care cred că majoritatea incultă decide.

e doar părerea mea.

Îmi place antiteza viață-moarte și curgerea acestui poem care pare să fiu rupt din ideile bacoviene.
Nici prea exagerat, nici prea pueril.

Bine!

Puțin vocabularul și stilul de expunere al povestirii nu se poptrivesc, nu se au bine cu ideea general(și superbă) a textului.
Iar..mormântul nu l-aș fi lăsat gol.Ci doar atât cu numele meu pe el.

În rest, superb.

Nu am timp de un comm detaliat, dar ceea ce văd îmi place.

Cu excepția: \'și m-a mușcat un câine de fund\' parcă nu face parte din registrul poeziei.

În rest..foarte bine. Revin.

La mare
La soare
Epigramele de oaie
Ca ciupercile dupa ploaie

Citind textul tău Emil, nu pot decât să te rog, pentru început să citești \'Un vis consumat sub picături de ploaie\'-e pe pagina 1- asta pentru a vedea același dans imaginat acolo de mine în incipitul textului, și \'Catedrala luminilor\' pentru a vedea cum îmbin și eu poezia cu proza. asta ca să nu zici că nu am rămas puțin șocată recunoscând tipul scriiturii. Adresa mea de e-mail danutza3009@yahoo.com

Acum despre text.

Deși nu are un fir epic pronunțat, ideea fiind mai degrabă una poetică, decât una pur cursivă, textul se încadreayă cu succes ideii de proză. Poate că, pentru autorii de tip postmodernism sau pentru cei care redactează SF, textul pare pueril la prima vedere.

E clar că printre rândurile îmbogățite interesant cu un lexic simplu renasc anumite oglindiri ale personalității tale. Sau măcar ceea ce ai dorit tu să afișezi. Ce vreau să spun, concret: textul dă impresia că autorul e un romantic visător, timid poate în anumite ipostaze. sună interesant \'exploatarea\' asta de vulnerabilitate. E descrisă frumos.

Muzică, dans, versuri-pe care actantul le găndește, poate că ar dori să le transmită- se împletesc. Dar, sub forma esteticului, nu se uită de fraze, de vocabular, de modul de scriere. Ceea ce este bine. Lectorul nu trebuie să adoarmă în fața textului tău, ci să îl experimenteze, să îl simtă.

\'În jurul lor mu era nucu o mișcare dar nu provi în nici o parte. El clipi și o lacrimă se strecură în colțul ochilor. Buzele sale strânse tremurară o clipe. Răsulflă adânc și o șoaptă firavă alunecă din glasul său, în timp ce măinile o eliberau din strânsoare...\' te citez cu ultimul paragraf pentru simplul fapt că ai o serie de greșeli de typo, din grabă făcute, dar nu-i nimic. poți să corectezi.

Deși, slab, există nuanțe patetice în ext, eu cred că se mestecă bine, are ceva asonanță estetică.

Bun. ne auzim.

Danke shon (am scris bine oare?:)

Florr,

te citesc și îmi place ce văd. parcă aș dezbrăca o fecioară și aș descoperi sub hainele ei o lună, în versurile tale, atât de mult mă leg de ele.

O singură sugestie. ideile sunt superbe, metaforele bune, dar dacă ai renunța la rima asta care te leagă eu cred că vei reuși să faci un poem mult mai bun.

toate cele bune!

Luna e o curvă nenorocită, scriam eu odată. de ce_ pentru că se dezgolește în fața omenirii, pentru că trage cu urechea la jocurile îndrăgostiților.

Totuși, textul tău, Ica, mi-a desenat o altfel de lună. mult diferită de cea pe care o știu eu.

toate cele bune!