Blestemul mumiei roz

Nota:Textul este imaginar.Orice asemanare cu situatii sau persoane reale este o nenorocita de coincidenta. Daca apar manifestari neplacute, adresati-va cui puteti, ca tot nu ajuta. Tocmai ma sinucideam din dragoste cand a sunat telefonul. Era doctorul meu de familie, desi nu face parte, la drept vorbind, din familie.Ma intreaba, bineinteles, ce boala am. Am boala pe nevasta-mea, evident. Si pe Mircea Sandu am boala, da’ nu se pune, ca ala e imun.L-am rugat sa-mi recomande ceva de gat, pentru nevasta-mea. Zice faringosept. Zic, nu, dom’le, satar, topor, ceva. Zice ca are un coleg psihiatru foarte bun.Am zis ca nu ma intereseaza, mie imi plac femeile. Am sa dau anunt pe net: ”Caut nevasta muta, amnezica, fara rude in viata.” Cum va spuneam, vroiam si io sa ma sinucid, ca tot crestinu’, intr-o dupa-masa, dupa serviciu.La serviciu nu se cade.Nu se cade bine, ca se rupe plafoniera, fiind din rigips. Pai sa vedeti numa’ ce mi-a luat de Valentine’s Day. Mi-a luat banii de intretinere si s-a dus la coafor, mi-a luat masina –la care mai avem inca multe rate-si a facut o inimioara pe un stalp cu un far, mi-a luat telefonul mobil, fiindca al ei se descarcase si alte cateva lucrusoare de prin casa mi le-a luat cu ocazia sarbatorii. Vin acasa, dau drumul la televizor, pe sport, acolo il vad pe Mircea Sandu. Schimb canalul. Manele. Schimb iar. Telenovela. Schimb. Alta telenovela. Schimb. Mircea Radu. Schimb. Mircea Badea. Schimb. Mircea Sandu. Dau drumul la televizor.Direct la ghena. Sa vedeti ce mi-a facut cand a venit si-a vazut ca nu mai vede sa vada programele pe care le vedea zilnic la televizor! Cascada Urlatoare statea pe tusa si lua notite. Are un glas cu doua octave sub aia de la Bee Gees (inainte de operatie, cand cantau “Stayin’Alive”) si si-a ratat cariera. Ar fi trebuit sa se faca totusi comentator sportiv. Daca Nationala juca asa de rapid pe cat poa’ sa comenteze nevasta-mea, ii bateam si pe brazilieni. Dupa o jumatate de ora, am contraatacat dur, cum ii sade bine unui barbat macho-masculino-viril, terminatoru’ 8, ca mine. Am zis:”Draga mea, dar…” Vazand ca, totusi, sunt viu, a inceput din nou atacul. Stiti diferenta intre o femeie si o nevasta ca a mea? Femeia are nevoie, din cand in cand, sa respire. Prindeam fragmente din ce spunea, dupa ce le lansa, trebuia, practic sa traduc, am senzatia ca vorbea o romaneasca prescurtata, lol, brb! Ajunsese la “eu, care in casa asta fac si dreg….”.Unde-s nevestele de-alta data cu “plec la mama!”?! Am contraatacat nemilos:”Iubito…” Am zis sa trebuia sa fie comentator?Am gresit, varf de atac vroiam sa spun!Daca ar folosi 1% din energia pentru tipat la fuga, sigur era Ronaldinho. Totusi, io o iubesc pe nevasta mea. Asa cum e ea. Nu e ea chiar stripteuza, dar e tzipeuza, urleuza, aoleuza. Da, da e a mea! Macar fideleuza sa-mi fie, imi zic. Cand-colo, ce sa vezi, aflu-chiar de Valentine’s Day, ca are un ibovnic! El are un Mercedes, ea n-are nimic impotriva. Privesc ostentativ si cu subanteles Matizul cu farul spart de ea in ajun.Cu un gest reflex, scot pachetul de tigari si-mi aprind degetele, fiindca nu mai erau tigari. Dau drumul la radio. Blestemul mumiei roz: vorbeste Mircea Sandu! Si-atunci m-am gandit la ce s-ar fi gandit orice roman, latin adevarat ca mine, imi zic: “Fritz, trebuie sa te sinucizi!” Bun, zis si facut, da’ cum?! Ca anul trecut, cand m-am sinucis fiindca a pierdut echipa mea meciul cu…ah, nici numele nu pot sa li-l pronunt, mi-am pus streangul de gat, da’ era streang importat din China, de-ala de duzina –cum se da la copii cand iau 4 la matematica, sa-i sperii-si s-a rupt! Acum cativa ani, cand am vrut sa ma sinucid fiindca a iesit iar Mircea Sandu nash, m-am aruncat pe linia metroului, de un’ sa stiu io ca e greva? Semn de rau augur, cum va ziceam la inceput, anul asta a sunat doctoru’ familiei. Si-atunci mi-a venit ideea salvatoare. Zic, eufemistic:”Mo, Vasile, tu esti medic de familie nu? Pai cand pot sa vin si io sa ma consulti la familie?” Bun baiat, Vasile! Sigur, in mod normal nu-l cheama Vasile, ci Doru, dar astea-s bagatele. Io acuma am nevoie de ajutor. Problema numaru 1: sa scapam de Nashu’, romani din toate tarile uniti-va! Problema numaru’ 2, cum prinzi cu una bucata Matiz operat la ochi una bucata Mercedes de bashtan? Ala are mai multi cai putere decat am eu salariul.M-am dus la un prieten, unu’ Sandu (da’ asta e baiat bun!) si mi-a montat un turbocompresor mic, la spatele lu’ Matizu’ operat. Care nu fugea mai tare, dar facea zgomot, scotea fum, in fine, dadea impresia.Fug de nebun cu masina pe strazi. Alerg. Vad o silueta in fata mea, fix pe mijlocul strazii.Uite cum sta, nesimtitul, suina, bunalina, caprina si galinaceea! Eram un leu-paraleu. Ma dau jos si incep sa urlu: -Sa traiti, domnule agent, sa vedeti… Amenda.Am scapat cu carnetul viu, tresalta prin buzunar. Umblu iar de nebun, apas insa mai mult ambreiajul decat acceleratia. Mergea mai incet. Dupa vreo 3 kilometri, las jos frana de mana, ca sa mearga mai bine. Intr-un tarziu ii vad .Erau acolo, erau amandoi, intr-un MacDonald’s plin de inimioare roz. Unde mai vazusem io mutra astuia?! Ma apropi prudent, desi va dati seama ca eram o combinatie intre Bruce Lee si Miron Cozma. Ma uit atent. Mo, de unde-l stiu io p-asta?! Intru, spumegand. Sunt surprins ca ma privesc amandoi si surad, la vederea mea. Fara jena! Ce tupeu! Mo, da’ cine-i asta, ca turbez?! Brusc, dumneaei vine langa mine, ma pupa ca si cand nu s-ar fi intamplat nimica si mi-l si prezinta. Aud numele ca prin farmec. Imi pregateau o frumoasa surpriza-surpriza. Ala-n negru de respira greu era Mircea Radu. Era acolo sa ne impace din dragoste. Imi pica greu de tot fisa. Pana la urma inteleg esentialul, e de bine. Ne impacam. Mergem sa ne facem un cadou de Valentine’s Day. Evident, luam un televizor nou nout. Conectez cablul. Aprind televizorul, dau pe sport, acolo il vad pe Mircea Sandu. Schimb canalul. Manele. Schimb iar. Telenovela. Schimb. Alta telenovela. Schimb. Mircea Radu. Schimb. Mircea Badea. Schimb. Mircea Sandu.