Texte în proză

Judecătorul: Acuzat, în calitatea dumneavoastră de pretendent la statutul de om, aveți sau nu sentimentul că trebuie să vă supuneți unor reguli, fie ele de natură morală, juridică sau

RDRazvan Dragoi

0

4

În spatele blocului meu se întinde un spațiu verde. Copaci, relativă liniște, ceea ce adepții acestui clișeu ar numi „o oază de verdeață”. Doar că nu e o oază. E un cimitir. Că, în timp, te

RDRazvan Dragoi

0

2

Își luau adio printr-un dans. Știau amândoi că în zorii zilei următoare aveau să moară. Nu le păsa. Pentru ei era doar rumba, un gramofon și pivnița plină de igrasie. Printre lemnele cu găuri ce

RDRazvan Dragoi

0

2

Jos birocănimea pudribondă care șade în birouri și se pudrează pe nas! Doar nasul îi preocupă pe acești birocani, de unde și denumirea de “nasoni”. În timp ce noi ne preocupăm cu munca cinstită, ei

RDRazvan Dragoi

0

0

Sunt pentru combaterea filateliei pe net. În primul rând, cand îți fileaza, de ce intri pe net?! În al doilea rând, am auzit io că pe vremuri, filații erau ăia care brăzdau mările (care erau mult

RDRazvan Dragoi

0

0

Sunt în vizită la familia Ionescu. Domnul Ionescu mă privește hâtru. Încă mai mișca, deoarece nu îl lovisem fix în tâmplă, cum vroiam. Avusese prezența de spirit să se ferească atunci când toporul a

RDRazvan Dragoi

0

2

Ave, morituri de fame integratur sperandus in vanus, optimus fugitori patriae și grandes căpșunaros de Hispania et ciorditores mașinorum de Alemania! Să facem cunoștință! Sunt generalul roman

RDRazvan Dragoi

0

4

Nimeni nu ar fi putut să ghicească focul care mocnea în el. Doar uneori, ochii lui stinși aruncau o lumină stranie, mai curând ca o strălucire de fulger pe un cer opac. Nu se putea intui că fusese

RDRazvan Dragoi

0

2

Mi-e teamă că devin, încet-încet, absurd. Foamea de imposibil mi-a măcinat unul după altul simțurile și a ajuns până la a-mi polua chiar și instinctul de conservare. Sunt un fost prudent. Jinduiesc

RDRazvan Dragoi

0

1

Levente și Terezia stau pe prispă. În fundal se aud greierii. - Terezia, somniferul dorințelor mele, mai toarnă-mi, te rog, un șpriț. Terezia toarnă. Cei doi dau noroc. - Ce frumos cântă greierii!

RDRazvan Dragoi

0

4

Filmul e în alb-negru. Dă mai multă credibilitate. Pe naiba, e mai ieftin și n-aveau decât de-ăsta! Levente intră în casă, unde o surprinde pe Terezia cu un negru de fum. - Ce caută negrul ăsta

RDRazvan Dragoi

0

7

Victor Ion Popa, în memorabila sa piesă “Take, Ianke si Cadir” vorbea la un moment dat despre așa-numiții “ochelari de vacă”. Povestea acestor neobișnuite accesorii provine din Elveția, țara laptelui

RDRazvan Dragoi

0

6

Era extrem de frumoasă sau, cel puțin, așa o văd în amintirile mele despre ea. Avea cu siguranță ochi superbi și știu asta fiindcă nu era numai părerea mea. Ochii ei ascundeau, în spatele unei

RDRazvan Dragoi

0

2

Telenovela. Esența iubirii pătimașe din ziua de azi. Ce s-ar fi potrivit cu marea sărbătoare (Valentine\'s Day) mai mult decat o telenovelă?! Provizoriu, scenariul acesta se va numi: “Telenovela lu’

RDRazvan Dragoi

0

6

Isi privi mainile insangerate. Uniforma lui neagra, era o carpa. Bombele continuau sa cada fara nici un rost. Se terminase. Nepasatoare, dintr-un copac ramas cumva in picioare, il privea o pasare.

RDRazvan Dragoi

0

2

Daca am scrie numai in clisee, oare cum ar iesi un text? Poate cam asa: Sunt un romantic incurabi (ia, dom’le, o aspirina, poate-ti trece!) si va trimit scrisoare din insorita Italie (acolo ploaia

RDRazvan Dragoi

0

2

De la ce o fi venind ideea asta cu “luna de miere”? Eu am simtit undeva un suras amar si cumva compatimitor in spatele expresiei.Undeva miroase a “distreaza-te o luna si-apoi... ai sa vezi tu!”. De

RDRazvan Dragoi

0

4

El. Imbracat in frac, palarie borsalino trasa usor peste ochi, o floare rosie la butoniera, pantofi de lac. Si-a dat silinta sa-i faca stralucitori. Ea. O aparitie vaporoasa, rochie neagra cu paiete

RDRazvan Dragoi

0

8

Absurdul a fost alcatuit din caramizile sacrului. Ceea ce astazi e subiectul marii iubiri –dragostea care-l inalta pe om, facandu-l sa evadeze din penibil in lumea zeilor-maine poate fi obiectul unui

RDRazvan Dragoi

0

0

Ultimul soldat, aparand ultima cetate, in cea din urma zi a Evului Mediu isi privea sabia devenita aproape inutila. Era inca de straja, desi nimeni nu ataca si oricum, cu armele noi, ar fi fost o

RDRazvan Dragoi

0

0

Cum ar fi sa traim o zi dupa reclame? O singura zi, ne trezim dimineata, ne spalam frumos pe creieras si incepem sa credem –aproape religios- in tot ceea ce ni se prezinta la rubricile de publicitate

RDRazvan Dragoi

0

9