Ochelarii de vacă

Victor Ion Popa, în memorabila sa piesă “Take, Ianke si Cadir” vorbea la un moment dat despre așa-numiții “ochelari de vacă”. Povestea acestor neobișnuite accesorii provine din Elveția, țara laptelui de mare calitate. Agricultorii elvețieni au constatat că spre toamna, când iarba e vestejita și nu mai are vigoarea primăvăratică, vacile mănâncă mai puțin și dau lapte mai slab calitativ. Iată de ce au făcut această minunată inovație: prin septembrie, li se pun frumoaselor patrupede ochelari cu lentile verzi. Astfel, tot nutrețul care le este servit pare proaspăt și gustos, ele sunt fericite, iar calitatea lactatelor rămâne ireproșabilă. Ce frumoasă ar fi lumea daca asemenea lentile ar putea fi montate și la alte specii! De pildă, dacă unui castor i-am pune ochelarii amintiți mai sus, el s-ar simți în căsuța lui de pe râu ca într-o vilă, poate chiar ca intr-un palat. Dacă am pune așa-ceva broastelor, balta în care trăiesc li s-ar părea Marea Neagră cel puțin, atât prin intindere, cât și prin limpezime sau adâncime. Totuși, nu e la fel în cazul tuturor speciilor. În unele situații, efectul ar fi contrar. Ca de exemplu, nu poate fi un accesoriu util pentru porci. O data pentru că ei sunt obisnuiți să se tăvălească prin mizerie și să mănânce orice. Mai multa mizerie sau mâncare mai proaspătă nu ajută cu nimic, porcul se multumeste mereu cu ceea ce are. In plus, dacă ochelarii îl fac sa vadă mai mare bucata de hrană care i se azvârle, porcul va mânca mai puțin, ceea ce nu duce la lucruri bune. O altă specie la care nu ar da rezultate sunt maimuțele. Ei bine, în cazul lor, ochelarii de vacă le-ar face a se speria una de cealaltă, deoarece ele își imită una alteia comportamentul. Tot din cauza aceasta, banana aflată în posesia uneia din ele le va părea și celorlalte la fel de gustoasă și vor sări să i-o ia. În fine, un dezastru ar fi montarea ochelarilor de vacă în cazul rechinilor. Nu numai pentru că ei când văd sânge se reped toți în aceeasi direcție, dar, mult mai rău, pentru ca rechinul trebuie întotdeauna să-și termine de devorat victima. Or, dacă prada pare că are așa de multă carne gustoasă și suculentă, nu va reuși să sfârșească și-s două posibilități. Ori va termina și va muri în chinuri groaznice, pentru că –pur și simplu- creierul îi spune că atât de mult nu poate să digere, ori se va lăsa de “meserie”, transformându-se treptat dintr-un prădător feroce într-un vegetarian resemnat și calm, mai curând interesat să bea un ceai de alge, decât să se bată cu vreo sardea. Cât despre specia noastră, homo sapiens sapiens, nu ar fi prea multe de spus. Poate numai faptul că, atunci când ochii nu mai reușesc să distingă bine în jur sau când nu te obișnuiești cu modul (atât de variabil, altminteri) în care cade lumina, medicii recomandă ochelari.