un eu

Brândușa,

în primul rând te voi sfătui să renunți la punctele acelea de suspensie pe care le-ai pus după fiecare vers, pentru că rolul lor opresc fiecare idee a textului și îl trunchiază.

Dacă primele două versuri sunt interesante, gândul mă duce la o pendulare perfect balansată a două fenomene, următoarele două versuri cad în patetic.

Întrebarea retorică \'cine am spus că sunt?\' mi se pare puerilă.

\'că nu văd nimic
decât sticla ascuțită
ce mi-a intrat subtil
ca un bisturiu în inimă...\'
Aici ideea mi se pare bună, dar ai putea să cizelezi puțin. Spre exemplu, să spui că nu mai vezi decât sticla și nu prin ea, iar nenorocul spargerii ei a reușit să paralizeze ultima bucată din inimă..donțt know..nu mă prea pricep la făurit poezii.

Toate cele bune!:)

Dana,
Nu am căutat cuvinte potrivite,totul se rezumă la trăiri prelungite la infinit prin punctele de suspensie.
Eul nu se recunoaște pe sine pentru că nu poate fi decât ceea ce este un simplu om...aspirațiile sale n-au loc în planul uman.Poate să pară pueril,dar visul iți oferă tot universul si mult mai mult,iar viața e doar suferință.

Voi lua in considerare sfaturile tale,sper să mai revii