Dana Banu

mi-e frică să te citesc, pagina ta e ca o rană crudă pulsând a durere, albul s-a stins, roșul pasional tace, versurile tale au o resemnare ce impune tăcerea

un capăt de lume aici, tu stai singură și privești totul înțelegându-l, o poetă înțeleaptă aici, da, da...

salut

schimb încadrarea textului, îl trec la poezie, dat fiind faptul că treci atât de rar cu semn prin pagina mea cred că de data asta merită să mă privesc mai bine în ochi

îți mulțumesc

eu care nu trăiesc nefardată nicio zi a vieții mele cotidiene(e drept că mă demachiez seara, hmm, hmm:))am ales de data aceasta să îmi expun privirea nudă, recunosc, mă simt oarecum expusă, mâine scriu garantat o poemă de 100 de versuri despre cum e să fii femeia-bărbat, asta ca să îmi echilibrez pagina:)

îți mulțumesc, Adriana,

da, merită să dai tot ce ai mai bun pentru o oglindă perfectă,

la mine acasă(mai precis în locul unde m-am născut), în Transilvania, acoperirea oglinzii are o semnificație aparte,

îți mulțumesc pentru semnul de lectură

Florian Silișteanu scrie despre fantasmele realului, poezia lui se adresează unui lector liber de vârstă, reușește mereu acest poet să evadeze din anonimat prin trăire intactă, la el starea e pe măsura cuvântului, nu trădează cuvântul și calea niciodată, poartă cu naturalețe nimbul boemiei și al iubirii de om care face poezia să strălucească din interior, reinventează prin fiecare poem lumea, sau, mai bine spus, o redescoperă, la el spațiul se întinde larg vibrând cu irizări de o grație incontestabilă, timpul nu trece peste versurile acestea.
Nu poți fi nesincer în poezie, Florian știe asta și nu se dezminte, e același poet liber dintotdeauna.

Dana Banu salută cu zâmbet poezia care trăiește integru și deplin pe pagina acestui autor.

foarte aproape de litera mea, nu știu ce aș putea să mai spun decât

mulțumesc pentru revenire

nu e simplu sau ușor să îți asumi în poezie un ludic rafinat, tu ai reușit aici, poezia ta are un iz amărui oarecum care se simte printre rânduri,

salut:)

deja m-am obișnuit cu semnele de la tine, cred că voi deveni dependentă, îți mulțumesc pentru lectură,

o seară bună:)

mulțumesc,

trecerea ta cu semn de lectură pe aici îmi spune că astăzi am reușit să scriu o poezie

ai câștigat
un soare pătrat:)

se vrea textul acesta, Daniela, recunosc, îmi prind bine exercițiile agonice, păcat că nu mai am starea din toamna și iarna trecută care îmi permitea o nerisipire mai blândă oarecum,

trecerea ta pe aici se cere privită cu atenție, îți mulțumesc pentru ea

nu îmi permit să te contrazic:)

uau, ce comentariu grav, hmm, e drept că nici poezeaua de față nu e mai veselă

ei, Alin Aladin, mă bucur să te regăsesc pe moșia mea de aici,

să ne citim cu bine:)

titlul se îmbină ok cu subtitlul, descrie bine atmosfera cu iz de ziduri vechi în ruină și iederă acoperind inutil un gol perfect

parcă ai descrie lumea după sfârșit

faină îmbinare de semne

salut:)

poate voi avea timp zilele astea să scriu o poezie care să îmi placă și mie definitiv și iremediabil, până atunci, nu pot decât să îți mulțumesc pentru aprecierile generoase pe care mi le lași în pagină, te citesc mereu cu mare atenție,

îmi pun stelele de la tine pe epoleți și patrulez pe agonia fericită:)

salut

recunosc, inițial am rămas mirată observând că \"ai avut de ales\" să recitești textul acesta, e ok, nu văd cine și ce te-ar putea obliga, în fine, ce să îți răspund, mai treci, poate gâfâitul se va estompa într-un text viitor(sau nu:))venind din partea unui autor tânăr care scrie într-un registru total diferit de al meu pot să spun că semnul de lectură mă bucură,

cu simpatie sinceră,

reușit finalul poeziei de aici, părerea mea,

respect și salut încă o dată

am citit ambele scrumuri, primul, chiar dacă la atelier, șochează prin imagini construite dur, cu asperități pe care le bănuiesc voite, oricum, am citit cu ceva zile în urmă niște poezele zburdând libere pe câmpia agonică cu mult mai firave, unele chiar periate de lectori întâmplători(sau nu), trebuie să știi că pe agonia funcționează destul de bine sistemul de messuri și prietenii virtuale,

pe de altă parte, ceea ce tu lași ca semn de lectură prin paginile autorilor pe care îi citești alții își spun pe mess sau e-mail, eu nefiind adepta comentariilor post-mess sau a virtualelor prietenii îți las aici cu reciprocitate aprecierea mea, nu neapărat pentru textul de față ci mai ales pentru tot ce am citit până acum în pagina ta

dincolo de asta, strict pe textul de față, chestia cu europa invadându-te ține, cred eu, de un registru personal mai puțin înțeles de cititorul în căutare de versuri, ai, evident o mână de poet format și ai exercițiul poeziei, incontestabil,
nu știu de ce, dar poeziile astea două îmi par scrise în fugă și neterminate, e doar o părere de fidel cititor

salut

nu toți suntem geniali, ce să îi faci, destinul crud, necruțătoarea soartă

PS: îmi era dor de commurile tale ucigașe:)