Dana Banu

ai o siguranță care îmi place

mă duc să te citesc cu mare atenție

PS: am scris astăzi deja 9 poezii, 3 postate aici, mai am doar unul singur de scris(cred că ai citit deja răspunsul pentru Vasile Munteanu din textul anterior)

sincer, recunosc, deja am obosit dar...nu îndeajuns

PS: crede-mă, până la urmă toți dispărem, cu toate cuvintele noastre la purtător, asta e, se poate și mai rău, de exemplu să trăiești o viață întreagă fără să fii băgat în seamă de nimeni:)

îți mulțumesc, Adriana,

pe moment m-ai lăsat în deplină tăcere...

am scris pe fugă, explicația o găsești în răspunsul pentru Vasile Munteanu de la penultimul meu text de aici, dincolo de asta, vreau să spun că pot să îmi pun ochelarii pe nas și să privesc atentă spre textele mele, aici e un text bun...

nu știu ce să spun despre \"în amintirea lui Nichita\" singura direcție pe care ți-o dă poezia mea, chiar nu văd în textul de față vreo asemănare, după ce îți scriu și trimit răspunsul la comentariul tău mai citesc(ascult) încă o dată cu mare atenție poezeaua

îți mulțumesc pentru semnul de lectură, am să mă mai gândesc la el

PS: hmm, chiar nu am înțeles ce voiai să spui, sincer

tot e bine că te-a fascinat ceva din textele mele, nu dispera că nu am murit încă, scriu poezii pe bandă rulantă și personale ca trenu\'(vorba mea:))

PS: să ne citim cu bine și mai bine, dă-mi voie să fiu pentru tine o speranță a poeziei agonistice, îmi ascut toate creioanele și sper să nu te mai dezamăgesc(deși, nu se știe, nu se știe...)

trec rar prin pagina ta cu semn de lectură, de data asta mă opresc și nu îmi vine a crede ochilor, depășești cu dezinvoltură gestica aia comună(am pus acolo un \"aia\" ca să evit cacofonia, hmmm, hmmm:))

joci șotron cu moartea aici, cu o grație superbă, titlul luminează dar, repet, ești aici de un firesc perfect al cuvântului

salut:)

asta e, din câte știu lași mereu semne ciudate pe pagina mea de când mi-am permis să spun despre un text de al tău că e destul de slab, ultima dată spuneai despre mine că port trena, de data asta ai fost mai blând, tot e bine

salut:)

poți să îmi lași foarte liniștit ce comentarii vrei pe textele mele, poți să fii sigur că ți le extermin într-o secundă(fără nicio falsă modestie spun)

despre sublim numai de bine, sper să ajungi la el într-o zi, până atunci cale lungă

îmi cer scuze pentru revenire

se răzvrătesc oarecum semnele de punctuație prin textul tău, dincolo de asta, nu pot să trec fără să nu observ liniștea care desenează conturul personajului creionat de tine aici, faină ideea, cred că ar merita puțin lucrată

numai bine îți doresc

spor la scris și salut

un prieten al meu, pictor născut prin Bistrița și strămutat fatalmente și definitiv la Paris, poposind voiajer prin România, m-a pus la grea misie, tocmai am pus pariu cu el în urmă cu câteva ceasuri(miza e uriașă, că altfel nu mi-aș sufleca mânecile surtucului patriotic cafeniu poezesc) că pot a scrie astăzi 10 poezii demne de atenție, am scris până acum 2 poezele și am postat tot două pe agonia, mai multe nu îndrăznesc că nu e cazul și nici regulamentul nu prezice de bine:)

se pare că ai băgat în seamă ambele texte și asta înseamnă că mi-ai fost de mare ajutor:))

până mîine mai am de scris 8 poezii dacă nu pierd pariul le voi introduce cu lingurița(adică două câte două) în fiecare zi pe agonia, sper să reușesc, ține-mi pumnii:)

încă o dată îți mulțumesc pentru semnele de îngăduitoare citire pe care mi le lași din când în când pe pagina mea

cum îți spuneam, ele chiar înseamnă mult pentru mine(dincolo de contextul de astăzi în care mă aflu într-un maraton poetic)

venind din partea unui autor ca tine, orice semn e bine primit

să ne citim cu bine, Vasile Munteanu,

cu respect,

ce să mai spun...

Adriane, te salut:) adică îți spun servus și îți mulțumesc de aprecieri;

Vasile Munteanu, trebuie să recunosc, de fiecare dată când îmi lași un semn în pagină mă suspectez de o reușită poeticească

vă mulțumesc

Carmen Manuela, nu e aici neapărat o viziune despre poet, am învățat, cu mare greu, e drept, să nu dau definiții niciodată,

mă gândeam doar la prietenii mei, la mine și, de ce nu, la mulți dintre poeții boemi ce se pierd cu zâmbet intact într-o lume artificială aflată pe fugă și muuuuult prea fals serioasă:)

ei, Victore, mă bucur să te văd pe aici,

iată că reușim să ne bucurăm împreună la marginea acestei poezele

cum spunea Dimitrie Stelaru cel printre poduri trecând îngerește:

\"Odată-poate cu înfriguratele zori vom sîngera
Și spînzurătorile ne vor ridica la cer.
Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!
Într-o zi vom avea și noi sărbătoare-
Vom avea pîine, pîine
Și-un kilogram de izmă pe masă.\"

vă mulțumesc

o poezie mustind de savoare, imagini de un pitoresc intact, largi decupaje care atrag printr-o anume spontaneitate ce nu e la îndemâna oricui, rostire buclucașă cu aură gravă, un melanj fermecător

te văz în formă, vesel nevoie mare și aprig înălțător de imnuri Ardealului-mumă, asta e bine, e bine spun, măcar pleci lustruit din poezeaua mea,

șișu\' îl țin aproape, nu se știe când apari cu vreo critică:))

văd că ai luat-o la trap pe calea victoriei, nu stau în calea avântului tău, ține drumu\' drept

acum serios vorbind: ha ha ha:))))

servus și mulțam

îți mulțumesc

\"chiar ma mira ca toata lumea se extaziaza atat\"

\"gasesc mult prea magulitoare atitudinea celorlalti\"
Leonard Ancuța

am răspuns și eu la ce am citit aici în comentariul tău și crede-mă că am fost de o politețe intactă, e dreptul tău să contești aprecierile altora și e dreptul meu să-ți încalc cu grație așteptările răspunzând pe măsură

spor la scris și numai bine îți doresc

PS: emirule, gata, nu mai revin, promit:))

Leonard Ancuța, clișeele nu sunt neapărat versurile cu inimi, gări sau flori, clișeele sunt un fix verbal la modă prin anul de grație 2007 care se poate mula cu distincție și peste auritele versete ale unora din generația mai nouă repede aducătoare de tocșouri impavide aflate în galop halucinant și de atacuri insiduoase și repede alunecând în derizoriu

faptul că nu semeni cu confratele Mircea Lăcătuș e în detrimentul tău, nu că nu mi-aș fi dat seama, citind cu atenție și ochelari prietenești textele tale

dă-mie voie să îmi exprimăm aici, fără bășcălie grațios alunecândă spre polemici inutile, preafericirea de a spune că strălucește părerea ta bățoasă în contextul de față, ea dovedește clar și fără tăgadă că Mircea Lăcătuș e un poet, are zvâcul repede aducător în pagină, are fierbințeala nezăcândă prin unghere obscure

nu te întrista, eminamente conversaționiști putem să ne aflăm cu toții, poeți mai greu, asta e, măgulitor probabil pentru tine faptul de a nu semăna cu un poet

PS: emirule, las încă o dată aici semnul meu de respect pentru litera ta

nu prea mă pricep eu la dedicațiuni, adică prefer să le primesc, hmmm, hmmm, dar pe tine te las să pleci din poezeaua aiasta cu versurile pe care le-ai luat deja:)

PS: rămâi unul dintre cei mai dragi cititori ai mei de aici

te salută

și nu uită să îți spună mulțumesc

scuze, am uitat să pun ghilimelele la cifre, sunt mulți pe aici care răspund peste gard aruncând cu cifre în neștire(la concluziile rezumat), asta denotă o lipsă de respect față de cititor, părerea mea,

voiam să îți spun că semnul meu de lectură e unul deschis nu are rost să îl interpretezi greșit sau să îi răspunzi abraziv:)

salut

inteligentă aranjare în pagină a versurilor, ca un exercițiu încearcă să privești acest text în curgere fluentă, hmmm, nu sunt sigură că nu te-ar dezamăgi

abrazivă oarecum starea pe care încerci să o induci, multe cuvinte reci, expresii stâncoase, un univers închis

PS: te rog, nu îmi răspunde cu cifre la concluzia-rezumat(dacă îmi răspunzi, desigur:))

nu am avut drum pe la secțiunea 1 de poliție(slavă Domnului, pescărușii țin cu mine:))dar e un lucru știut de acum, pescărușii au invadat Bucureștiul, ăsta e cu siguranță un semn bun,

PS: mai ales noaptea strălucesc intact, când îi vezi deasupra bulevardelor largi rotindu-se e, repet, un semn bun,

îți mulțumesc pentru revenire