Poezie
În vată de sticlă
1 min lectură·
Mediu
Sunt un copac de vată
Scapăr scântei pe dinăuntrul mânecii
Un galop pe mantia fâlfâind pe coastă
Heleșteu de vise
Masează-mi coapsa de vată
Cu idei de ploaie
Un buton postește azi
Mușcă-mă de sticlă
Sunt prinsă-n cleme de vată
Momesc corbii
În triunghi de cârpă
La frontieră aștept fecundată de apă
Tocită de albastru
La vedere de vată
Strănut minute pe țeava flămândă
Mă ține de mână un mov purulent
Îmi plac ochii cadavrelor
De vată de sticlă
Boreală de primăvară
De vată de sticlă
Clone de materie
În refrenul posibil
Galopând pe mantia țeapănă
Mușcă-mă de puful ud
Sunt interzisă pe stradă
Stau pe mijloc și bat câmpii
Pe vată de sticlă
Sunt încleștată în mâini
de pluș zăbrelind răsăritul
0145411
0

m-a solicitat pentru a-l urmări, dar până la capăt m-a prins și mi-a suscitat o empatie genuină. sau o fi fost cheia din ultimele două versuri, unde atmosfera se relaxează ca după o criză.
e o lume a tulburențelor aici, redată ca atare.