Poezie
Stanza PanE
-capitolul 2-
1 min lectură·
Mediu
între pături
munceai în fiecare zi
valuri de căldură epileptică înspumau orizontul
stânci de sare în cutia patului
pentru focalizarea energiei
rumegușul se dilata
pe raza unei insecte ciudate mașinile
încălțau diferite baloane de plastic urât mirositor
o atmosferă negricioasă insecticidă
tu munceai pe același bolovan nepăsător
acasă flicăreai
și te întorceai în obor cu gura seacă
pantofii tăi în sunetul prafului
amețitor mecanic
tutunul dintre noi
toate impecabile
underground îmi mai spuneai uneori
și chiar te ascultam cu plăcere
începuseși să semeni cu o cariocă
și spirtul era pe terminate
libertatea e o gaură de aerisire
pe care dacă o umpli te sufoci
desenam pe dulap cești de cafea gigantice
aburii se făcea că urcau
și la capăt nășteau o femeie goală
fără cap
bineînțeles
tu m-ai învățat să desenez copaci
cu crengi încâlcite și seci
semănau cu tine
într-o zi am plecat
tu dormeai liniștit
între pături
pentru că mi-a fost teamă de câini
065
0
DM
