Dana Banu

mâine mi-a trece(sau nu)

ce să spun Ligia, nu ignora modernitatea e semn de bătrânețe:))

mulțumesc pentru semnul prietenesc de lectură

PS: hmmm, tare aș vrea să vii sâmbătă la lansarea aia a cărții mele, să știi că tocmai ți-am pus un exemplar deoparte, ți-am scris pe el:\"cu simpatie, dana banu\" așa le-am scris la toți oamenii pe care nu îi cunosc prea bine dar sunt cuvinte sincere, ca și poezia de aici

salut

lasă-mă în pace că îs nervoasă acum,

tu măcar ești natural, ca să spun așa, și ești în felul tău un om care știe la o adică să își susțină părerile într-o manieră ce nu atacă persoana vie din fața lui, te salvează ironia asta acută, Nichita ți-ar fi spus că ești chiar interesant în felul tău, crede-mă pe cuvânt...

PS: uite așa acumulez offtopicuri pe un text fain, mă duc să fumez, nu mai revin,

enache laurențiu,

cred că ajunge bătaia de joc, noroiul, mizeria, insalubrul în care tu și alții pe aici îl târâți pe Nichita de ceva vreme profitând de bunul simț al celor care îl apreciază, mizând pe niște polemici care să vă aducă niscaiva conversații contrazicătoare la drum de seară pe un site literar

cred că trebuie să punem un punct, îți respect părerea în ceea ce privește textul lui dan, dar...nu aduce în discuție aiuristic numele unui om care a făcut ceea ce tu nu ai făcut până acum, vorbesc despre un drum în literatura română, nu mă considera unul dintre cei care îi ridică osanale penibile lui Nichita Stănescu, nu sunt...

îmi cer scuze, Dan, pentru ieșirea asta,

salut

fiecare cu părerea lui, subiectivisme virtuale, și la mine și la tine,

onorantă pentru mine asocierea cu nichita stănescu

despre comunism... mulți vorbesc puțini știu,

PS: fie vorba între noi, poate greșesc, dar Dumnezeu se află mereu în discuții, e adevărat... mai puțin în cele comuniste

ai zvâc, demolezi tot, nu te lăsa:))spor la lupta cea mare cu toată lumea

hmmm, iar am pus o virgulă aiurea, scuze,

\"cum fac eu, de exemplu,\"

dan cârlea este aprig trăitor al literei, poezia aceasta o dovedește cu prisosință, până la clișeu mai este cale prea lungă și labirintică, părerea mea,

explorează și aici, cu bună știință, teritorii interioare, nu se risipește aiurea prin tramvaie trase de cai romanțioși(cum fac, eu de exemplu, de prea multe ori:)) nici nu caută epatări nefirești contorsionând neuroni obosiți la drum stingher de seară,

poetul acesta are a da socoteală viitorimii, bag mâna în orice foc la orice oră din zi sau din noapte pentru afirmația asta pe care o las aici,

dan cârlea trebuie citit cu meticulozitate, este nedezamăgitor, trece de orice barieră a severităților pasagere

da, o poezie ce trage un croșeu de dreapta implacabil mimetismului, falsei verbalizări, superficialității bulevardiere

dan cârlea exprimă și se exprimă ca și cum ar scrie mereu pentru hârtie

PS: nea gogu, stima și respectu\' din partea lui elian imperfectu\':))

îți mulțumesc pentru semnul de lectură

cu prietenie,

elian

străluce versul tău cu nesaț, părerea mea, n-ai sfială și teamă, cuvântezi aurifer,

prin \'90 aruncam în fântâna aceea bănuți săraci pentru noroc,da, așa se spunea, că aduce noroc să arunci acolo un bănuț, a meritat, iată că astăzi, am avut norocul să citesc poezeaua aceasta

firescamente mă obligi la încă o reverență

salut:)

mulțumesc,

eu vă aștept și sper să nu plecați în masă după ce acești 2 autori talentați vor citi și vor fi comentați,

sper să ne putem bucura împreună de cărticica mea care cuprinde poezii pe care le-ați exterminat sau le-ați privit cu plăcere aici pe agonia

la final, 2 prieteni ai mei, Daniel Făt și Ștefan Mardale s-ar putea să vă cânte la chitară, asta ca să încununăm opera:), nu e sigur încă, vom vedea la fața locului...

PS: măi, de nu veniți mă supăr pe voi și nici nu vă mai comentez 3 zile textele:))

nu uitați, vă aștept, sper să nu mă lasați să îmi consum emoțiile singură

neverendingo, am rămas pe loc în dimineața aceasta privind spre poezia ta de aici, măiastru spus \"să aștern lumina la geam
și să aștept\"

poezia asta impresionează prin lipsa de artificii, un monolog fără patimă, o anume feminitate necăutată a rostirii, o libertate auriferă a versului

fiecare strofă e un tablou construit cu migală, finalul surprinde dar nu reușește să distrugă echilibrul

mi-au plăcut culorile de aici


salut:)

mi-au plăcut tonul blând, cumințenia rostirii, imaginile decupate cu grație,

un lirism molcom, o poezie ce se descoperă cu finețe,

da, simplu, discret, nostalgic doar cât trebuie, o melodicitate expresivă și convingătoare

Anni, ești superbă, ce mai încolo și încoace, ai reușit să surprinzi cu maximă luciditate un întreg șir de autori, fain la tine în poezeaua aceasta, îți scriu pe fugă, iartă graba,

când am să văd primul pescăruș astăzi am să mă gândesc la tine

salut

tu apari destul de rar în subsolul textelor mele, îți mulțumesc pentru semnul de lectură(și mai ales pentru aprecieri:))

sunt ușor surprinsă, nu mă așteptam să mai primesc vreun com la textul acesta, mă gândeam chiar că e ceva în neregulă cu el

îți mulțumec încă o dată pentru atenția cu care privesti spre textele mele

da, așteptam semnul tău, știam că mi-l vei trimite, îți mulțumesc pentru el, comentariile îți sunt ca și scriitura, majestuoase și pline de lumină

PS: sper să ne vedem sâmbăta viitoare

tocmai am citit și ți-am lasat un semn acolo,

eu îți mulțumesc

știi, eu nu plâng niciodată,

acum fac o paranteză și spun:

mulțumesc

PS: nu plâng, nu plâng, nu plâng, da, bine!...plâng, și ce...rămâne între noi, să nu mai spui la nimeni(n-au să te creadă)

esențializezi ca întotdeauna și pui o luminiță între cuvinte(crede-mă, am dreptate, chiar dacă îți scriu chestia asta aici numai și numai ca să nu mă arunce în offtopic, poate am noroc:))

duminică, 17 iunie 2007

Anni,

oricum, e treaba lor, pe mine una nu mă mai interesează deloc dar deloc ce fac oamenii cu istoria, nu au decât să și-o asume(sau nu), fiecare generație moare pe limba ei(de lemn sau nu), în rest, e inutil și prea târziu, Vasile Munteanu are dreptate când citează versul acela dintr-o melodia folk , \"ce ai omorât, omorât rămâne\",

numai bine îți doresc

mulțumesc pentru revenire

PS: fii sigură că toți care au trăit atunci știu, trăim astăzi în 2007 e vremea să privim înainte, doar că uneori îmi aduc aminte, uneori tresar aiurea a teamă dar...tu știi, ți-am mai spus, sunt un supraviețuitor al secolului trecut, unul din lupii cei tineri de atunci, asta, crede-mă, nu e o fericire

scuze, vă răspund, iată, într-un com separat, semnele voastre de lectură au intrat în timp ce tocmai îi răspundeam lui Vasile Munteanu,

vă mulțumesc că îmi lăsați câte un semn de lectură, le primesc ca pe o încurajare, într-o zi, așa cum îi răspundeam lui Vasile Munteanu, am să câștig pariul cu mine însămi,

în fond, face fiecare ce știe mai bine, eu nu știu decât să scriu, asta e...

vă doresc o duminică frumoasă lângă prietenii voștri

cred că Alexandru Uiuiu e cel care povestește(și pe aici, pe agonia) desre prozopoem, s-ar putea să mă înșel, în ultima vreme memoria îmi joacă feste,

oricum, prozopoemul nu e un poem în proză...îl depășește și îl privește peste umăr cu patimă, părerea mea,

descoperit, născut sau inventat prin Ardeal, acolo unde oamenii vorbesc mult mai rar decât în partea de sud a țării, el este o scriere care încearcă povestirea cu har poezesc, un monolog, aș spune eu, care aduce aproape lectorul tocmai printr-un dezechilibru poeticesc asumat, căutat de autor,

uvrieri ai cuvântului se găsesc mereu, eu printre ei, ca întotdeauna, încerc mereu, Vasile Munteanu, să scriu pe măsura stării, de foarte puține ori reușesc și asta mă enervează excedentar dar...într-o zi, după multe exerciții și săpături în adâncul omului care sunt, voi scrie o Poezie(sau un Prozopoem), bag mâna în foc, e pariul meu cu mine, dacă îl pierd, am să vă dau de știre


ai trecut pe aici și mi-ai lăsat un semn de lectură, asta înseamnă că sunt pe drumul bun, ești unul dintre cititorii-comentatori pe care îi privesc mereu cu luare-aminte,

îți mulțumesc