Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

the notebook

1 min lectură·
Mediu
era o cameră în iarba înaltă din spatele curții
de una singură
se desprindea trufaș cu tencuiala umbroasă și rece
fugeam acolo pe podele erau paie găsisem un felinar mirosea puternic a ziare vechi
urme de oameni
se întorceau cu spatele pe înserat
era tare liniște mă mișcam încet acolo te-am vrut prima oară
un nimeni de
nicăieri
doar pentru mine

aș fi vrut să fac ciorbă aveam vase mici cu smalțul sărit
trebuia doar să amestec nisipul cu apă și iarbă și să potrivesc farfuria pe un scaun cu 3 picioare să aștern lumina la geam
și să aștept

am tot stat pe prag am terminat cartea cărțile se înălțau era foarte frig
m-am ridicat și-am plecat
mă făcusem mare
într-o noapte camera s-a rupt în două și s-a așezat într-o rână să doarmă
nimeni n-a înțeles nimic
în tocul ușii înfipsesem un caiet pentru
nimeni

ești toantă alice
ți-a citit poeziile



big girls don\'t cry
0104.729
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
157
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

alice drogoreanu. “the notebook.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alice-drogoreanu/poezie/1732112/the-notebook

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@traian-rotarescuTRTraian Rotărescu
Poeziile trebuia sa le scrii, sooner or later.

\" Cartile se inaltau\" putin poate si tu odata cu ele, macar atat (sau deloc)- nu doar un maldar inanimat poate fi inutil ci si o ingramadirea cunostintelor din acel edificiu parcurs.

Dar mesajul a ajuns destinatarului ales. No suprises there. You picked it and he picked you.

Poate se plictisea Nimeniul si avea nevoie de ceva nou.
0
@albert-catanusACAlbert Cătănuș
cred că acel Nimeni e cantitate neglijabilă. pot fi eu, poate fi el, poate fi D-zeu.
amical,
0
@alice-drogoreanuADalice drogoreanu
nici nu mai contează
m-am făcut mare, Traian


corect Alberto
2 vorbe 3 cuvinte un adevăr

sincerely,
alice
0
Distincție acordată
@dana-banuDBDana Banu
neverendingo, am rămas pe loc în dimineața aceasta privind spre poezia ta de aici, măiastru spus \"să aștern lumina la geam
și să aștept\"

poezia asta impresionează prin lipsa de artificii, un monolog fără patimă, o anume feminitate necăutată a rostirii, o libertate auriferă a versului

fiecare strofă e un tablou construit cu migală, finalul surprinde dar nu reușește să distrugă echilibrul

mi-au plăcut culorile de aici


salut:)
0
@alice-drogoreanuADalice drogoreanu
Dana
am atât de puține amintiri din copilărie încât
flashul ăsta
camera mea din iarbă cu siguranță aștepta să iasă la lumină


mulțumesc pentru stea
0
@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache
Mi-a plăcut, deși lumea e rea și interpretează anapoda: \"Urme de oameni. Se întorceau cu spatele pe înserat\".Deasemeni descrierea camerei.Ideea că scrii și scrii până strici echilibrul vieții personale.Ca o acoladă, un poem bun.
0
@alice-drogoreanuADalice drogoreanu
jos acoladele tale
lumea e lume Vasile nu poți înfige o imagine în retina cuiva , întotdeauna va avea alte culori alte dimensiuni

nici măcar aparatele foto de la prodocători diferiți nu redau aceleași imagini pe un subiect identic same time

fără acoladă îți mulțumesc ești o prezentă rară aici

0
@alice-drogoreanuADalice drogoreanu
*producători
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
un strain un secret un caiet... e o poveste care se termina bine, si tu stii asta, intotdeauna ochii deschisi sunt ca o chemare, ochii inchisi sunt abandonare. si cine răspunde chemarii nu face decat sa omoare. si de asta esti toanta, fiindca acu puteai sa fi trista si implinita, in loc sa bei un suc. hihi!!!!
0
@alice-drogoreanuADalice drogoreanu
ochii deschiși spun ce nu spune o gură mișcătoare
ochii închiși țin ce nu lasă să iasă una închisă


mi se pare corect ce spui de-aia stau eu acum și scriu

PS.tare faza cu sucul Leo
eu nu beau suc beau vin roșu
0