un oraș agonic pentru noi toți

mă întreb uneori noaptea unde o fi dispărut ioan peia își termină romanul cu intransigențele cosmice oare în care giurgiu rămâne capitala mondială cea europeana cred va fi bucureștiul în care livia ștefan va reuși să tragă o linie albastră cu cuțitele lui alberto prin inimile ce mai bat prin curțile lui victor marinescu pe lebedei 21 dana banu va deschide o librărie și ne va invita la serate în care ne vom lăsa criticați până în zori de felix anghel dan mădălina nica și vom trage ceaiuri din narghilea amețiți de capitolele pe care nu le-am scris la auzul criticii ne vom strânge în brațe până ni se vor dezlipi coastele atunci luana zosmer se va hotărî să ne trateze cu uleiuri amestecate cu frunze căzute pe străzile bine inspectate de dan cârlea unde câinii își permit să dea din coadă numai în ritm de haiku altfel vin hingherii și îi aruncă hăt departe peste podul calicilor unde precum zic poeții locuiesc ultimii oameni care refuză să scrie poezii mă întreb câte romane am fi putut scrie dacă locuiam în același oraș - nu cazuti printre cartierele paguboase ale celor 5 continente - ..... în care camelia ne-ar șopti punctuația și ioana geacar ne-ar oferi sinonime în real time nicidecum în second life sigur vor filma în d3 traian dana ela care ne vor reașeza pălăriile și acele japoneze prin tâmplele albe să nu stricăm impresia la viitoarea generație de care se ocupă voios pe lângă revoluțiile \"absolut\" necesare colegul curajos pina peste cap in ale istoriei mihai zabet și oare ce o mai fi făcând ioan peia .... dupa câteva zile am aflat: ioan peia gândește tiexte care să fie transmise telepatic în cele 27 de limbi ale uniunii europene