șotron cu viața

nu vom mânca nimic astăzi din pâine vom păstra pentru mâine seara vrăbiile își vor da ochii peste cap vor adormi pe pervaz călătoria prin volumele sufletului a lipit ochii cu vată a pus trandafiri pe gură și gât spini sughițând între cute n-am făcut bagajele e seară într-o lume ce nu așteaptă cobor scările cu mâinile goale e bine pleci din casă fără să trântești ușa azi nu mi-e frică de tăcere mă așteaptă o cană de ceai cu miros de tei de acasă abur din grădina bătrânului gropar am auzit e pe moarte mângâie de 20 de ani moartea lui înceată vorbele-i sunt mici oftează oamenii care se vaită joacă șotron cu viața a șoptit la plecare strivind flori de tei în palme de teracotă