Dana Banu

o poezioară cu iz grav-adolescentin, impregnată cu o anume tristețe bine asimilată

respirații lirice oneste, o voce catifelată și discretă, tușe serafice(chiar prea serafice pe alocuri)

salutăm revenirea junelui autor și ne bucurăm să îl putem reciti aici

danabanu de elian
:)

greu, foarte greu să pritocesc la ceas de seară comentariu elaborat dar...dacă mă forțez cât de cât tot scot vreo 5 triluri argumentatoricești:)

așa...

steluță galbenă sclipicioasă(nu știu cât de importantă pentru lume, viață, om în general) Florianului de aici pentru:

-faptul că scrie mereu pentru oameni din tot sufletul...femei(de cele mai multe ori pentru femei, e drept:))), copii, băieți, bărbați, și-au găsit toți litere prin versurile lui la vreme potrivită doar de el;

-nostalghia aurită cu care știe să redea sunetul;

-spusul lui care se face recunoscut(chestia asta ți-am mai spus-o dar pe momentul enervant al compunerii acestui comentariu careee nu se mai termină:), nu îmi vine altceva nou în minte), cât a fi agonia de lungă și lată de citești versuri de Poetul acesta știi că el e chiar dacă nu apuci să vezi textele semnate cu numele lui;

-să știi că de multe ori te citesc și recitesc pe tăcute, foarte des chiar, ți-am mai spus...cred în versul tău și nu mă contrazice că am nas de copoi ardelenesc;

-în țara asta a poeziilor tale(deci și a acestui text) parcă am trăi într-o poveste, aici totul e fratern și poezesc, din cauza asta revin mereu pe pagina ta de aici cu lectură;

-îți dau steluță pentru că pot și știu că nu te superi pe mine:)), nu doar pentru poezia de față ci pentru tot seninul pe care mi-l aduci de fiecare dată când te citesc

în rest...nu știu alții ce cred, pentru mine rămâi unul dintre poeții preferați de pe agonia.ro și sunt sigură că nimic nu va schimba chestia asta

am spus

cu bine, Florian, drumuri bune și luminate să ai

Dumnezeu să te aibă în pază(doar ești fratele lui:))

ia te uită ce țâfnă pornografică te macină, asztalusule, am citit din curiozitate și ți-o spun drept în față că nu mi se pare o realizare deosebită

tu știi a scrie mai bine decât atât, părerea mea, ce te oprește să o faci?

rămân cu lupa atent fixată pe pagina ta, am citit aici de multe ori poezele chiar faine
și
sunt sigură că
voi mai citi

salutăm autorele care ești în toate celelalte zile ale vieții tale,

dănuțul
:D

mda, mi-ai spus-o, don Firică,

cine citește ce mi-ai scris aici poate chiar să și creadă,
hmm, faza cu telefonul e grea de tot...di ce dai în mine că n-am făcut nimic rău?:))

în Yacuția pleci? vin și io, vin și io!

dacă nu mă iei cu tine să știi că te sun de 1000 de ori până răspunzi
și apoi închid

mulțumesc pentru semn

cu bine

Maria, din păcate pentru textul acesta finalul e ratat, sau cel puțin asta e părerea mea din momentul acesta, sincer îți spun că obosisem să scriu la el și am trântit acolo un final apocaliptico-vrăjitoresc(:))) doar pentru a mă vedea scăpată de el

mă bucură semnul tău de lectură și sper să nu te dezamăgesc nici în textele mele viitoare

o duminică frumoasă, Maria,

cu drag,

dana

P.S.: aici e un fel de schiță a unui personaj pe care vreau să îl introduc în romanul la care lucrez acum, un personaj care pendulează între inocență și frivolitate...să vedem ce va ieși până la urmă...deocamdată am doar o idee foarte vagă despre acest personaj

îți mulțumesc pentru semnul de lectură

să ne citim cu bine
:)

dana

ține geamu\' deschis(ca să am pe unde să mă întorc) și ferește-ți capul că aterizez, acuma viiiiiiiin!!!!

eteteee, s-a întors minimalistul de Viorel, iupiiii, tare mă bucur că pot să îți citesc iar finețurile pe aici, chiar am citit poezeaua ta cu gard în final și mi-a plăcut, în ultima vreme însă nu prea mă învrednicesc la comentarii că mă enervează țircusurile ce se tot iscă, nu aș putea să îmi mențin frumusețea, genialitatea, prospețimea de nedescris și mai ales aparența adolescentină dacă aș tot polemiza aiurea prin tramvaie agonistice:))))



P.S.: prietene Iann, am citit și al doilea comentariu, îți mulțumesc și pentru el, să spunem celor care citesc pe aici(mă gândesc că mai mult de jumătate au intrat ca să citească plini de curiozitate comentariile tale) că nu e vorba despre nicio crimă întâmplată, se poate înțelege orice când spui \"....au apărut polițaii\", e vorba doar despre o încălcare a regulilor de circulație(adică ai circulat cu mașina neregulamentar:)))

Iann, Viorelule,
o vară frumoasă, dragii mei,

cu bine,
elian

înșfac steaua și fug cu ea că poate te răzgândești!

Don Firică, mare onoare să te aflu citindu-mă

mulțumesc fain
și frumos

îl salutăm pe Adrian Firică, cetitoriul de danabanuuri,
merită, are monoclu cu ștaif(părerea mea)



PS: că m-am chinuit vreo 30 de minute(mai mult decât mi-a luat lucrul la scenariul acesta \"mortal\") să scriu și io bolduit numele personajelor, să bag italice pe unde trebuie da\' nicio șansă...nu mi-au ieșit...n-am răbdarea brizbrizuită

sunt chiar aici, prietene, sunt chiar aici(în fotografiile tale:)):






salutări Singurătății tale,
mulțumiri ție pentru comentariul măiastru

mi-e dor de voi

cu drag,
ca întotdeauna,

elian

vă mulțumesc pentru semnele de lectură lăsate aici

și eu te salut


cine se teme? asta doar tu poți spune citind poezeaua aceasta,
tu ești cititorul
eu sunt doar un biet autor care fumează liniștit la ora asta privind spre cuvintele tale de aici

Mutti nu ascultă nimic, Mutti e mort

tu mereu ai dreptate
eu mereu tac și te-ascult

eu cred în poezia lui Florian Silișteanu
și asta nu de azi sau de ieri,
faptul că îmi e prieten-frate mă onorează(doar e frate cu Dumnezeu:)) semnul meu de aici nu se datorează prieteniei pe care i-o port ci respectului față de scriitura lui

cartea asta a apărut în niște condiții grafice excepționale, m-am bucurat să o citesc și mă bucur să văd că e primită favorabil,

la critica literară nu mă pricep dar pot să spun cu simplitate că nu m-am plictisit citind recenzia ta, Daniela, ba chiar dimpotrivă, zic eu că nu îndepărtezi ci aduci aproape iar asta e cu adevărat o calitate a celui care scrie cuvinte despre cărțile altora

salut

îți mulțumesc pentru semnul de lectură

n-ai cum să te înșeli, textul o dată scris primește interpretarea fiecărui cititor în parte

cu bine,

dana

comentariul tău a intrat în timp ce îi scriam răspunsul lui Andrei Dragomir...
îți răspund deci separat

mi-am dat seama după ce i-am răspuns aseară Mariei că am omis de pe lista celor care își au portretele desenate de mine până acum câteva nume(e vorba desigur despre tine, despre Augustin Pop și despre Mihai Zabet) îți știu însă bunătatea și sunt sigură că nu te vei supăra pentru această omisiune(ora era de vină, nu mai scriu noaptea...mă obosesc peste măsură orele târzii)

prietene Iann, nu greșesc când îți spun că ai tu un fel al tău aparte de a da aură cuvintelor, de parcă am trăi într-o poveste,
citatul din poezia mea mă face să ridic sprâncenele încruntată spre mine, cred că am scris deja prea mult...efectiv am început să îmi uit textele, hmmm...da,le scriu cu atâta pasiune și le uit apoi de parcă nici nu ar fi existat vreodată

îți mulțumesc pentru semnul tău și te asigur că îl prețuiesc așa cum se cuvine

o vară frumoasă, prietene Iann,

elian

citind primul tău comentariu nu pot decât să îți răspund că liniștea e departe de tine, liniștea în sensul de împăcare cu tine și cu cei din jurul tău, poate ora la care mi-ai trimis comentariul să fie de vină...poate nu....simt totuși că vrei să șochezi cu orice preț prin afirmațiile astea...în fine, e dreptul tău la opinie, e dreptul tău să urăști și să îți fie silă,
dar
nu știu cum să îți spun...ura de cele mai multe ori se întoarce împotriva noastră când ne așteptăm mai puțin...așa cred eu, iartă-mă dacă tonul meu ți se pare prea sentențios, nu asta e intenția mea

în ce privește al doilea comentariu al tău...voi încerca să privesc peste câteva zile mai detașat textul și îi voi aduce corecturi dacă voi considera că ai dreptate

cu bine,

dana banu

cred că știi deja, lucrez de ceva timp la grupajul ăsta de portrete(îi am prinși în ramă până acum pe: florin caragiu, mircea lăcătuș, ștefan mardale, cătălin găian konig)

omul pe care am încercat să îl surprind în textul de aici are o lumină specială mi-aș fi dorit să vorbesc în text mai puțin despre mine și să îl redau mai accentuat dar...asta am scris(dintr-o respirare) deci...așa îl văd...

hmmm....mai am încă un prost obicei...cel de a mă înroși aiurea când sunt lăudată(da\' totuși, nu zic nu, îmi place enorm să mă înroșesc din cauza laudelor:))

nu fug
cel puțin nu înainte de a-ți spune

mulțumesc

o seară bună, Maria,

P.S.: în virtual e mult mai ușor să vorbești coerent, fără să dai în bâlbâială și să te intimidezi, chiar și cu preoții:))

delicată poezioara ta de aici, Anni-Lorei, mă bucur să te recitesc

o miniatură atent lucrată, poate doar \"gâtul singurătății\" din final să îi dea totuși o blândețe excesivă

ghețișoara din prima strofă dă textului o culoare care m-a cucerit definitiv

multă feminitate și mai ales multă migală

mi-a plăcut

mă bucur să te regăsesc cu semn de lectură pe pagina mea

hmm, uite, acum, în timp ce îți răspund, îmi dau seama că pentru tine nu am scris nicio poezea deși ești cu siguranță unul dintre prietenii cei mai apropiați de mine, asta e de neiertat, cât de curând îți vei avea și tu portretul virtual în galeria mea
da, da, cât de curând...aștept un moment prielnic și îl voi desena

servus
:)

da, am încercat să-mi explic reacția mea față de preoți, se întâmplă probabil și din cauză că preoții pe care îi cunosc îmi sunt și amici sau chiar prieteni buni...

venind dintr-o familie cu un respect uriaș față de religie am fost învățată să cred că preoții sunt niște oameni cu har, oameni care trebuie parcă să își depășească într-un fel condiția de \"muritori de rând\",
în viața de zi cu zi dacă îi întâlnesc într-un context banal(nu la biserică adică) mă fâstâcesc, mă intimidez, mă bâlbâi...ce mai...devin penibil de caraghioasă în rostire, da, cred că mă intimidează oarecum sau nu știu cum să îți spun...ideea e că mă pierd total

poezeaua asta pe care am încadrat-o la personale(nici nu știu de ce, până la urmă la mine totul e personal) e scrisă repede-repede, așa scriu eu mereu când scriu despre și pentru oameni foarte apropiați și dragi mie(probabil pentru ca să nu îmi pierd ideea la jumătatea versurilor)),
e un cadou pentru un om foarte serios și foarte frumos

dar
dacă stau bine și o recitesc
parcă vorbesc prea mult despre mine în ea
:)

mulțumesc pentru semn,

cu bine,