uneori e prea mult

o poezioară cu iz grav-adolescentin, impregnată cu o anume tristețe bine asimilată

respirații lirice oneste, o voce catifelată și discretă, tușe serafice(chiar prea serafice pe alocuri)

salutăm revenirea junelui autor și ne bucurăm să îl putem reciti aici

danabanu de elian
:)

prea incantat de trecerea ta mtinala pe la mine prin pagina.
observ ca ti-a placut poezioara. ce sa zic? ma straduiesc sa scriu si altele pe masura.
multumesc inca o data, dana, pentru trecere si comentariu.

DAniel.

e uimitor felul în care, în cuvinte poține, poți reda atît de poetic realitatea ta, povestea ta. am și eu cîteva texte în genul acestuia. așa, mai esențializate. acesta lasă impact adînc și e sugestiv. așa simplu și frumos spus: \"uneori/ plecăm pe drumuri/ cu praf/ cu oameni\", \"uneori
noaptea e doar o înșiruire de răsuflări\". sunt curioasă cum ai scrie un text amplu, cum te-ai descurca să-ți menții starea poetică, tensiunea scrierii, starea de poezie. foarte curioasă sunt. am citit multe din poemele tale și am obs că toate sunt scurte și directe, concentrate adică. și vreau să te pun la încercare.

sa ma pui la incercare...hmm.. ok

acept provocarea.
multam de trecere si comment...si de aprecieri
te mai astept.