zvon

hai mah daniel, un cliseu mai misto decat nucile care cad din nuc simbolizand durerea n-ai gasit si tu? si hotaraste-te: oamenii sunt ori vrabiute, ori puncte care viseaza. si aici permite-mi sa-ti spun ceva: punctele nu pot visa, stii ce e un punct? uita-te in manualul de geometrie si ai sa-ti dai seama ca ai improvizat o metafora hilara. si prima strofa e prea romantica, prea cu ploi, manute si asteptari si chestii de astea de telenovele. haide, scrie ce-ai facut tu la scoala, sau cum bei tu bere ca oamenii mari la terasa.
bine ai revenit!
amical si-atat

imi permit sa iti dau un sfat: pune ochelarii pe nas, da o tura prin textele tale, cizeleaza-le, si, dupa ce arata bine, hai inapoi si critica aici in voie. pana atunci insa, stai frumos si nu veni cu exprimari de genul \"mah daniel\". nu iti permit sa-mi vorbesti cu \"ma\", pentru ca nu ne cunoastem. in plus, prin asta arati ce om esti.
salut.

in rest, \"poetizati, poetizati\" (gellu naum)

da, daniele, mi-e îmi place să cred(aici te plagiez) că scrii bine, dovadă cele câteva texte postate, ba unele înstelate și nu degeaba.
în pofida anilor tăi, textele tale se remarcă prin acuratețe și eleganță față de altele de pe acest site.
simplitatea discursului vine în întâmpinarea cititorului și împlinește.
mă bucur să văd pe acest site tineri, ba chiar adolescenți, care stau de vorbă cu literatura și îndeosebi cu poezia.
daniele, prietenește îți dau un sfat; menține-ți linia pe care calci și nu devia datorită unor păreri subiective sau mai puțin subiective. direcția în care ai luat-o e bună. depide doar de tine cât de departe vei merge.

legat de acest poem
îmi place cele trei planuri (lumea-oamenii-eu) în care ai încercat( și ai reușit) să surprinzi starea. chiar titlul este corect. intrarea în poem e foarte directă și asta place.
da, ai intuit bine. viața e un punct, uneori negru alteori altfel decât alb,adică colorat...
ba mi-a plăcut mult remarca ta

\"mie îmi place să cred
că lumea e un nuc
din care nucile cad

ca din lacrimi durerea \"

mai sugestiv de atât nu se putea, daniel

felicitări!

cu prietenie,
teodor dume,

ma bucura mult vizita ta aici. sunt surprins tare. nu ai mai trecut pe la mine cu vreun comentariu.
ma bucur ca iti place si ca retii ceva din poem. cat despre parerile subiective / mai putin subiective, n-ai ce face. nu ma opresc din cauza lor. macar daca ar veni de la cineva avizat:), care merita atentie sau care stie ce vorbeste...

pana una alta, multumesc mult de vizita. te mai astept.

numai bine

Mă bucur că ai revenit. Surpriză neașteptată dar plăcută poezia ta. Îmi pare că ți-ai simplificat discursul.
Există aici precizie, claritate și profunzime, o curgere firească. Expui cu nonșalanța crezul tău dar o faci cu sinceritate.
Îmi plac primele strofe. În final, mă deranjează acel „mie”, nu cred că era necesar iar la ultimele două versuri, nu știu de ce, nu mai au aceeași curgere. Pare cumva împiedecat. Am înțeles ideea dar... Poate mi se pare. Îl recitesc si poate, mâine altfel îl voi percepe.

Doru Emanuel

Am remarcat un calambur între oameni și lume.
Oamenii cred că lumea pare ca o mamă care “îi duce de mână” și care le ghidează pașii în viață, în timp ce lumea gândește că oamenii se micșorează până ajung “un fel de puncte care visează”.Pentru ca în final să-ți expui viziunea proprie despre lume : “un nuc din care nucile cad/ ca din lacrimi durerea”.

când imi place un text, îl citesc, recitesc, fără să mă uit la comentarii, știu deja ce vreau sa spun, apoi, citesc comentariile și culmea, când vreau să spun ce mult mi-a plăcut poezia, nu mai am loc de prietenii mei, care au fost mai ageri si mi-ai luat \'smana\', ce să mai zic, ma asociez commurilor lor și ...mai mult!
aciditățile bine cunoscute stimabilului comentator, care, iertată-mi fie părerea, mai mult dă cu \'bâta-n balta\' decât comentează, nu mai surprind pe nimeni, este un insolit \'lătrător\', păcat, are talent, dar n-are caracter...părerea mea :)

\'mie îmi place să cred
că lumea e un nuc
din care nucile cad

ca din lacrimi durerea\'
culmea(vis-a-vis de comentariul imprecaționist, \'ca nuca-n perete\'), exceptional surprins sensul vieții(nu numai), metaforă cu mare încărcătură, finețe, rafinament, bine sesizat de Teo!
multe felicitări!
eugen

Dorulet, multumesc mult de vizita si de comentariu. reciteste-l si...poate poate.

Razvan, prima data la mine in pagina cu comentariu. ma bucura mult acest lucru. te mai astept.

Eugen, imi pare bine de trecerea ta si de comentariu. Imi pare bine si ca ti-a placut textul.
Cat despre \"stimabilul comentator\", se grabeste. Crede ca astazi daca nu scrii poezie ironica sau daca revii putin la intrebari de felul asta... ce e lumea asta? ce suntem noi pana la urma? - nu neaparat sentimentalism - esti praf (asta ca sa folosesc o frantura din limbajul acestui cetatean).
Sa speram ca isi revine.

multumesc mult de comentarii.

O zi buna.
DAniel.