Dana Banu

cât timp optzecismul s-a remarcat prin discursivitate, trimiteri livrești, apelarea la tehnicism, autoreferențialitate parodică, un biografism oniric uneori alteori direct, frust, mi se pare hazardată ideea conform căreia textele lui Călin ar avea un fond optzecist(după cum afirmă aici, vecinul meu Ghika)

cred mai degrabă că scriitura lui Călin, în ansamblul ei, nu mă refer acum strict la acest text care nu mi se pare unul neapărat reprezentativ pentru el ca autor, aduce ceva din finețea esențializării, candoarea și inteligența proprie generației 70

în fine, ideea mea este că optzecismul poate fi acuzat de multe numai de \"bătrânism\" nu, el poate fi găsit dând în floare în multe din textele autorilor douămiiști sau dacă nu dând în floare cel puțin asigurând un pământ fertil pentru grădina multora dintre ei

așaaaaaaaa

acum strict pe textul de față

e evident că nu sunt doar niște cuvinte aruncate la întâmplare aici iar eu nu sunt adepta comentariilor în care se încearcă descifrarea sensurilor ascunse în textul autorului, rebusuri, ghicitori, mai rezolv câteodată, poezii nu, poezia îmi spune sau nu îmi spune ceva, îmi transmite sau nu ceva, îmi place sau nu îmi place, atât
poezia asta are strălucire interioară dar, în opinia mea, suferă de un final ratat, ultimul vers pare inutil, și de un exces de epitete care defavorizează din punct de vedere estetic

cam asta e părerea mea

vă salut

dana

mulțumesc pentru semnul de lectură




dana

gata, am aruncat cuvintele alea care, spui tu, nu erau fericite

și mie, inițial, îmi păreau oarecum \"maneliste\" în context dar îmi era milă de nefericirea lor și le-am mai lăsat să supraviețuiască o vreme

iată, acum avem o poezea drăguță

salut, mă bucur să te văd cu semn aici


dana

știi, am ajuns ca de fiecare dată când postez aici să mă gândesc că tu mă vei citi și îmi vei spune despre ce este vorba în poezelele mele

nu te cunosc, nu te am pe lista de mess, nu te comentez dar tu vii de fiecare dată și îmi spui cuvinte despre mine, mă faci să nu mă uit, să mă privesc mai atent, și totul e bine

îți mulțumesc, ți-am mai spus, prețuiesc semnele tale, sper să nu ajungi prea curând să te plictisești de textele mele


Danul(pentru tine de acum)

P.S.: Danul e apelativul cu care mă cadorisesc doar cei foarte apropiați de mine, tu ești foarte aproape, Diana

o seară bună

mulțumesc,

mă voi gândi la ce mi-ai scris în semnul de lectură lăsat aici, s-ar putea să ai dreptate



dana

știi vorba părintelui Steinhardt \"dacă nu putem fi buni măcar politicoși să fim\", Djamal e foarte politicos și cred că a înțeles când i-am spus clar că nu m-am inspirat din textul lui pe care l-am citit abia după ce am scris textul de față

pace să ai și tu, prietene, și o duminică fără nori


abia aștept să ne revedem cu bine și sănătoși

servus

mi-am început dimineața asta de duminică citind povestea ta și sunt sigură că îmi va merge bine toată ziua, abia aștept continuarea, sincer îți spun că deja eram aproape sigură că n-o vei mai scrie, chiar mă gândeam la Cozmin care nu te trage de mânecă așa cum i-am trimis vorbă:)

nu pentru că e subtitlul dedicaționist acolo cred că ești un prozator-povestaș fascinant, bun mânuitor al frazei și atent la detalii, inventezi tot felul de zepeline și baloane ciudate, ții ce ții drumul drept și pac! deodată cotești, intri prin tot felul de galerii subterane, învârți cetitoriul de nu mai știe unde va ajunge și de va ajunge întreg undeva, ce mai, ești bun, părerea mea, ai stofă, chiar ți-am mai spus chestia asta o dată parcă(e drept că într-un comm nu chiar atât de brizbrizuit)

eu, știi deja cum sunt eu:), gură-cască și repede lipicioasă când e vorba de cuvinte care-mi plac, nu stau pe gânduri prea mult, mă extaziez în gura mare fără nicio reticență și spun:

uaaaaauuuuuu!

vreau continuarea și repede că n-am răbdarea cu mine și nici nu-mi place de ea


P.S.: tot după umila mea părere, dedicația e genială:D, îi mulțumesc puștiului tău pentru ea, și ție, desigur


ia te uită ce comm aproape lung am scris, încep să semăn cu tine:))

salut

vezi tu, Diana, în 2 ani de când sunt pe agonia am învățat câte ceva din dinamica siteului, de ex. oamenii se cam comentează reciproc, îți spun de bine și dau cu tămâie pe tine-îmi spui de bine și dau cu tămâie pe tine sau sunt clonă voioasă hai să trag la coasă(pe cine apuc, preferabil unul mai citit pe site că așa, cu puțin zgomot, îmi aduc cititori și mie)

faptul că oameni ca tine pe care nu i-am comentat, cred că o singură dată am intrat cu un semn anemic pe pagina ta, privesc spre poeziile mele cu atâta atenție, încearcă să le înțeleagă sau să le dea sensuri noi, își rup din timp ca să îmi scrie comentarii aplicate, e pentru mine ceva fantastic, nu știu ce să spun despre scriitura mea dar cu siguranță nu e una căutată și artificială, poate efectul e uneori astfel tocmai pt ca nu îmi lucrez îndeajuns textele...

știu că ești în clasa a XI-a, știu că îți place scrisul meu, știu că am citit eseul tău azi și gata, nu mai știu ce să îți spun, mă duc să citesc câteva pagini din Márquez
sunt obosită, Diana, sunt foarte obosită, prezența ta atât de tânără dar totuși matură și pătrunzătoare e pentru mine ca un zâmbet care apare așa din senin iar pentru asta trebuie neapărat să îți mulțumesc

o seară bună, tânăra mea cititoare și apărătoare
:)



dana

de ce să mă supăr pe comm Mika? capul sus, comentezi cu nerv aiuristic de clonă da\' mie îmi plac ăștia care n-au curajul să înjure hlizit direct, cu numele lor adevărat, mereu se fac de râs și provoacă râsul, asta dacă cei vizați au umor desigur
zău așa, mai treci, poate altădată o să-ți placă ceva și pe aici


o seară bună, miko,
nu te supăra pe răspuns

am citit în dimineața asta o poezie foarte frumoasă a lui victor pelivanov(poezie trecută doar în pagina lui de autor datorită nivelului său agonistic scăzut) în primul vers vorbea despre un accident aviatic de acolo mi-a venit ideea textului de față, trebuie să recunosc și recunosc:D

să ne citim cu bine, Djamal,

încă o dată

salut prietenesc

crezi sau nu, tocmai îți citeam poezia acum și eram sigură că se vor face legături,
e doar o întâmplare fericită...

mă bucur și eu să te văd aici

cu aceeași prietenie,

dana banu

mulțumesc

uite, îți citeam comentariul și deodată mi-am dat seama că ai dreptate în tot ce spui

ești cel mai atent comentator al meu, ai o maturitate înfricoșătoare pentru vârsta ta, poate și pentru că te-ai născut cu o zi înaintea zilei mele de naștere(martie 15, nu-i așa?:))

mi-e bine să te văd în subsolul textelor mele, aduci cu tine ceva ce eu încep să pierd

cu bine, Diana, tânără și fidela mea cititoare

salut, ștefan georgescu cel cu semn de întrebare la sfârșitul numelui, când apari tu prin subsolul textelor mele e semn că trebuie să le privesc mai cu atenție

și mie mi-a fost rău când am scris poezeaua se pare că starea mea de atunci ți s-a transmis cumva iar asta e bine pentru mine ca autor...

uite, îți las aici o strofă dintr-o poezie de-a mea care mi-a plăcut mult:

mânăm aprige herghelii spre locuri pe care alții nici nu le visează.
noi nu murim Mutti de mâna străinului și nici de cea a prietenului
nici de lacrima mumelor noastre nici de ziuă nici de noapte
noi murim des și bine de moartea bună a noastră cea drept îmblânzitoare
nu de altceva da\' sălbatic și viu ne e rostul. să nu taci Mutti să urli auzi tu să urli că doar nu e nimeni pe aici să vadă să știe să afle.

George Floarea, mulțumesc pentru semnul de lectură

scuze, am uitat să redimensionez poza, e uriaaaaaaașă

mă bucur că m-am tuns
:)

încă o dată

salut

danul cel tuns acum îți zâmbește dintr-o poezie albastră


salut,

să ne revedem cu bine

păi cum nu, o masă plină de prieteni prezenți cu gândul, absenți în fapt, uite așa, dacă te uiți din afară, se vede un om singur da\' viu care stă la o masă cu foarte multe scaune în jurul ei(și schimbăm și titlul textulețului), glumesc, știi tu, \"bunul\" și atât de enervantul meu obicei de a lua în glumă tot ce e prea serios...

mulțumesc pentru semnul versificat de lectură, se pare că ți-ai păstrat inspirația vie, mă bucur sincer să te revăd virtual aici


cu prietenie intactă,

dana banu

Liviu-Ioan,

un text fără pretenții de poezie aici, în fiecare an scriu câteva rânduri despre Luminație, atâta știu, atâta fac(anul acesta inspirațiunea e cam răcită da\' nu e moartă, zic eu),
știi cum e, cântă fiecare pe chitara lui, vorba mea

și tot vorba mea...eu, de cele mai multe ori, scriu personal ca trenul(da\' uneori scriu și foarte bine:))

mulțumesc pentru semnul lecturii

încă un scaun la masă, Viorelule, pentru tine

salut(tot cu stimă)