scurte istorii de la marginea orașului

ultima strofa mi\'a atras atentia.
\'ne-am privit cu luare aminte
ne-am studiat în tăcere\'-
incearca sa alegi doar unul din versurile astea, eu as opta pentru al doilea

\'cândva sub albele pietre\'
\'scria pe albele pietre\'- poemul merge lin de la inceput la sfarsit, nu are nevoie de inversiuni de genul asta, ingeruneaza putin

cu placerea lecturii
adriana

mulțumesc,

mă voi gândi la ce mi-ai scris în semnul de lectură lăsat aici, s-ar putea să ai dreptate



dana

Dana,iata-ma din nou,ascultand cu placere ,,scurte istorii de la marginea orasului\".Nu stiu ce as mai putea spune Poetului....poate ca nu a incetat niciodata sa caute, cu toate ca locul lui nu pare a fi nicaieri,niciunde ,nicicand.Poetul se ,,autogoneste\"din cetate,pentru ca nu mai gaseste nimic de privit cu inima intreaga.El pleaca mai departe,poate stie unde,poate nu,dar oricum menirea lui e sa mearga prin cetati si peste campuri si sa spuna...uneori este auzit,alteori nu.Dar este o boala a lui sa spuna.
Poetul(am un tic cu folositul substantivului la masc,desi sunt fata:D dar se poate foarte bine si frumos:Poeta,cum vrei tu,desi nu mai conteaza ce varsta,gen,culoare a ochilor etc are poetul/a ,de la el ne raman sentimentele)este si nu este singur pe drumul acesta ,,între noi distanța\'\'.Ii este teama de nimicuri,de cuvinte care nu au ajuns nicaieri,de sentimente netraite pana la capat..pe care poetul o priveste obosit si resemnat...
Ultima strofa este aproape un ritual pentru cei care pleaca si ,,poarta in lesa tristetea\'\',pentru cei care au fost ,,doar o singură flacără de chibrit
într-o lume în care toți foloseau doar brichete\'\'.
Observ frecventa verbelor la timpul trecut,ca si cum poetul nu mai este din lumea aceasta,dar nici nu a reusit sa se desprinda in totalitate de ea.Este undeva agatat,in dorinta lui de a pleca,de a sfarsi ceva,oricum,numai sa se sfarseasca odata.E moarte,Dana si poetii nu mor printre oameni.
ps:fiecare strofa are unitatea,coerenta si sentimentul ei,astfel incat le vad ca pe patru poezii in poezie.
sincer,
Diana Tugui

știi, am ajuns ca de fiecare dată când postez aici să mă gândesc că tu mă vei citi și îmi vei spune despre ce este vorba în poezelele mele

nu te cunosc, nu te am pe lista de mess, nu te comentez dar tu vii de fiecare dată și îmi spui cuvinte despre mine, mă faci să nu mă uit, să mă privesc mai atent, și totul e bine

îți mulțumesc, ți-am mai spus, prețuiesc semnele tale, sper să nu ajungi prea curând să te plictisești de textele mele


Danul(pentru tine de acum)

P.S.: Danul e apelativul cu care mă cadorisesc doar cei foarte apropiați de mine, tu ești foarte aproape, Diana

o seară bună

\"și
nicăieri
niciunde
nicicând\"

eu as scapa de cuvintele astea nefericite.

in rest este o poezea draguta.

gata, am aruncat cuvintele alea care, spui tu, nu erau fericite

și mie, inițial, îmi păreau oarecum \"maneliste\" în context dar îmi era milă de nefericirea lor și le-am mai lăsat să supraviețuiască o vreme

iată, acum avem o poezea drăguță

salut, mă bucur să te văd cu semn aici


dana

ca și Adrianei Bărceanu, tot ultima strofă... :) dar mie nu (numai că) mi-a \"atras atentia\", ci m-a sorbit cu totul în ea.

e superbă.

mulțumesc pentru semnul de lectură




dana

Poeziile adevarate nu plictisesc,Danule:),iar eu mai intarzii cateodata din diferite motive,mai mult sau mai putin subiective,dar aproape mereu ajung,sau cel putin,incerc:P

Sper sa asculti cu placere,eu nu ma pricep la puncte luminoase,pe astea ni le oferi tu,iar noi iti multumim:)
http://fr.youtube.com/watch?v=GghWUFjcD18