Dana Banu

bine


Sărbători fericite și ție

o poezie strălucitoare și vie, nu poți trece pe lângă ea nepăsător, am citit-o și recitit-o, de fiecare dată mi s-a părut la fel, adică de o integritate a spunerii extraordinară, un suflu puternic, ai aici o forță deplină, părerea mea


salut, emi,

Sărbători fericite!


dana

ești cuc prin cele străinătățuri bag seamă, poezeaua e răcnită în așa fel încât am tresărit când a ajuns la mine ecoul

ce e al tău e pus deoparte, ai un stil care poate fi recunoscut din prima iar asta nu e puțin

nu de puține ori zburdălnicia-ți versificatoricească mi-a părut cam gratuită dar de data asta, dincolo de cuvinte, se observă cu ochiul liber patima și realul strălucitor al mesajului

au să vină și vremuri și poezii mai bune sunt sigură dar
până atunci
dă-mi voie să îți spun

servus

Sărbători fericite
și
ai grijă de tine

ca o scurtă completare, să fie cancanul mai mare :D

tre\' să menționez cu rânjet luuung de scorpie turnătoare că Emilian Valeriu Pal, junele și ghenialul autore al acestei proze, a adormit pe data de 21 decembrie la ora 6 în timp ce îi citeam din antologie textul său, căderea în somn s-a produs brusc și fără daune majore, rămâne deocamdată neelucidat motivul adormirii instantanee a emilianului, o fi textul de vină? o fi vocea de vină? sau ora? sau toate la un loc?:))))


na, că ți-am zis-o!
sâc!

salve, emiliane, insomniacii te salută
:))

văd că a fost sărbătoare în Sibiul acesta artgotic și că oamenii s-au adunat și s-au povestit, mai văd că s-a împărțit ceva pe acolo și vreau și eu adică nu știu exact ce aveai tu, dragă Moș Crăciun, prin sacul tău da\' vreau și eu neapărat că altfel mă enervez și îți iau sania, renii, barba și ochelarii în ianuarie când voi veni cu băieții să te vedem mai îndeaproape



acum serios vorbind
sunt sigură că fiecare seară din seria asta de întâlniri artgotice e una frumoasă, pozele o dovedesc,
într-un oraș ca Sibiul și într-o asemenea ambianță nu se pot întâmpla decât lucruri interesante

am citit și comentariul Cristinei Voicu, mă bucur și mă simt onorată să văd că lumea se gândește chiar și în absență la mine și că s-a aflat despre venirea mea la Sibiu, voi veni și nu voi veni singură, la momentul potrivit Moșul(Călin adică) va da de știre...abia aștept întâlnirea cu voi, mă bucur, dragă Cristina, să văd că am cititori în Sibiu și repet, sunt onorată de invitația pe care Călin mi-a făcut-o


dragilor, vă doresc Sărbători fericite

să ne vedem cu bine în ianuarie


servus la toată lumea

un text scurt, strâns, mult mai bun decât ultimele poezele pe care le-ai postat aici, asta și pentru că pare mai aerisit și în același timp conține o tensiune destul de bine redată


salut

dragă poetrycă,

de-a dreptul academic exprimându-mă, total pătrunsă de litera și spiritul acestui text

spun:

hă hă hă hăăăă

mereu râd când dau de tine(adică de textele tale, s-avem rezon) numai că râsul vine ca un fel de prelungire-pampon și rămâne cumva suspendat, dând nervos din picioare

dincolo de umorul aparent al textului se pot descoperi ulițe întortocheate care duc departe(acum desigur depinde de fiecare cât de dispus e să umble pe drumuri mai lungi sau mai scurte)


un haicu românesc neaoș, fromos, glorios, cușma jos

tot respectu\' pentru cum ne bombardezi intelectu\'


revenind la mutoanele noastre din concluzia-rezumat

servus, poetryxule

faine poze, fain cronicar, nu te-om bate acum că vine Crăciunul, o lăsam pe mai încolo :)))

apropo de Florianul cel Siliștean și de vin, fie vorba între noi așa, vino mai aproape să-ți zic un secret(hâââș măi, ce veniți toți deodată să ascultați așa curioși) șampaniile cu care ne-a făcut cinste florianul nu trebuie uitate, ele trebuie nuanțate, subliniate și recitate :D

e bine că ne-am (re)văzut, ne-am recitit, pe noi și pe alții, ne-am dat mâna și am plecat mai departe

pace să fie și noroc și sănătate
și cam atât
dau cuvântul mai departe
gataaaa că intru-n rime clandestine

salut

de câte ori mă gândesc eu că mai bine tăceam decât să spun cuvinte multe și posibil mărunte
dar
asta e
am voce frumoasă și îmi place și mie uneori să mă ascult vorbind
:)


vă mulțumesc pentru semnul de ascultare și citire

PS: ego-ul meu auctorial e ca un zepelin tare ciudat, ba apare, ba dispare, unii spun că nu există, alții că e prea pronunțat

descopăr acum cu uimire că mai citește cineva textele mele de acum 2 ani ba mă și laudă pe deasupra iar asta mă obligă să fac rapid 2 tumbe și 3 reverențe

ceva îmi spune și că ești o ascultătoare a cântecelor lui Ștefan Mardale:)


mulțumesc, Raluca


salut

faptul că textul acesta a fost recomandat e(recunosc) onorant pentru mine, observ că el a născut aici o mică dispută oarecum interesantă,
despre poeții \"milenariști\" doar de bine(trebuie să spun însă că, în opinia mea, Ion Mureșan nu face parte din grupul \"milenariștilor\" și cred, sincer, că nici el nu s-ar recunoaște ca făcând parte din acel grup) , despre S. G. B.-ul care vede aici un text ridicol iar de bine

asta e, păreri și păreri, postura de recomandat pe agonia nu îți aduce întotdeauna clopoței de argint la ferestre...

dana banu își ridică șăpcălia din praful drumurilor, salută și trece zâmbind mai departe

într-o zi vom scrie și noi(folosesc aici pluralul majestății pentru că am, încă, o părere bună despre mine ca autor) o poezie pe placul tuturor

sau poate că nu

vom mai trăi, vom mai scrie și vom mai observa(cu atenție) ce spun oamenii cei cititori de danabanu-uri despre textele noastre

vă salut

mulțumesc pentru lectură

nu te enerva, treci mai departe, e loc pentru toată lumea și pentru toate părerile, chiar și pentru cele atât de arogant-categorice


salut

Emil Judea,

sunteți, cu siguranță, mult prea generos cu mine

vă mulțumesc

îți las aici, Căline, poezia întreagă din care am citat în concluzia-rezumat a comentariul meu anterior, mi-aș fi dorit mult să fiu lângă voi, voi fi doar cu gândul...

iată și poezia:


Cântec în doi

Noi nu vrem să fim geniali,
noi vrem să fim trimbulinzi
între nori, de sus în jos
lungiți, ori scurtați prin oglinzi.
Noi vrem să ne strângem în brațe
toată ziua, toată luna pătrată,
prin acel aer cu picioare verzi,
intimidându-l o dată.
Și încă o dată, și încă o dată,
noi nu vrem să fim geniali
noi vrem să fim trimbulinzi -
triști, palizi și grei generali
mari, lungi, ascuțiți, decorați,
morți, duși, rătăciți, seculari
și pe deasupra de toate uitați.
Noi nu vrem să fim geniali,
noi vrem să fim trimbulinzi,
legați cu o tremurată culoare
în față, la volan, de oglinzi,
mereu balansând spre-un adânc
și el mereu în mutare,
gonind pe șoseaua substantivelor
din declinare în declinare.
Noi nu vrem să fim geniali,
noi vrem să fim trimbulinzi,
asemenea generalilor mari,
schimbând lumina ce-o aprinzi
în alta, în altul, în cu totul altcineva,
asemenea generalilor mari
lungi, înalți, decorați, portocalii,
grei, goi, osoși, suferinzi,
noi nu vrem să fim geniali,
noi vrem sa fim trimbulinzi.

Nichita a scris-o prin 1969 sau 1968




vă salut cu mult drag, artgoticilor, de aici de departe(de dincolo de munți)


dana banu

deși nu te cunosc îmi pari un pește fosforescent(iartă-mă că îți spun asta, am citit în biografia ta că ești născută prin martie:))

eheheeeei, draga babei, poezia asta îmi place și mie deocamdată, mai ales partea finală care e cam de poveste

cum ți-am mai spus...m-am obișnuit cu comentariile tale, știi, culmea coincidenței, mă uitam prin cutiuțele mele acum gândindu-mă și la tine(asta pentru că vii de fiecare dată cu un comentariu luminos) dar și la mine și la cât de repede trec vremurile,


habar n-aveam că a fost lună plină, sincer

știi că DJ Dănuț îți lasă aproape mereu un cânticel în semn de mulțămire pentru trecere, astăzi danul îți lasă un alt semn:

http://danabanuelian.wordpress.com/2008/12/12/vineri-cu-fotografii/

îți mulțumesc, am de ce

ochiul tău tânăr îmi aduce în ultima vreme o lumină aparte pe care, crede-mă, o prețuiesc


dana banu

îți mulțumesc pentru îngăduința cu care ai privit spre poezia aceasta și pentru comentariul atent



dana

bună dimineața, Maria,

mă bucur pentru comentariul tău și îți mulțumesc pentru el


dana

am ajuns, iată, la 400 de texte pe agonia, cifră rotundă care mă pune oarecum pe gânduri...autorul rămâne dincolo de cuvinte sale în așteptarea Poeziei, într-o zi cu siguranță o va scrie

textul acesta s-ar putea să aibă unele probleme(puțin prea încărcat, ar suporta niște tăieturi pe ici pe colo prin punctele neesențiale) dar inert cu siguranță nu e, cel puțin mie nu mi se pare inert...dar asta e, cum am mai spus de multe ori...fiecare cititor privește și înțelege în felul său, nimic nu e literă de lege și ceea ce unuia i se poate părea dezastru altuia i se poate părea măiastru,


despre citirea pe scenă, hmmm, depinde cine citește și cum, la o adică un actor bun poate citi pe scenă chiar și cartea de telefoane cu grație desăvârșită și stil


Liviu-Ioan, mulțumesc de citire, ascultare și semn de lectură

trimbulinzilor,

se anunță o seară frumoasă, abia aștept să ne povestești despre întâmplare, Căline


gândul meu bun înspre voi


dana

m-au adus aici ultimele 3 versuri care mi se par antologice

poem narativ generos, chiar prea generos pe alocuri, cred că ar putea suporta unele ajustări, la prima vedere, înainte de citirea textului, titlul pare ușor forțat dar totuși se potrivește,
dincolo de acestea
am găsit sclipiri care mi-au trezit atenția, astfel încât voi citi și alte texte purtând semnătura ta


dana banu