Poezie
acasă în vis
întoarcerea fiului risipitor de cuvinte
2 min lectură·
Mediu
aici eram viu dincolo de cartierele mărginașe un om al nimănui și al tuturor
cercuri în apă tinerețe a mea vândută regesc delicat traversând poduri
eu aici mor mi-am spus plină de viață așteptând ivirea zorilor
doi pași înspre lună încă doi înspre casa de ceață
stingher în oglinda azură departele zvon al întâmplării nașterii noastre
și lăsam în urmă femei cu mâini transparente prelungi
bărbați uriași cu aripi de ceară cum iubirea lor călătoare printre stele departe
țări fără nume străbătute ani la rând împreună
dreaptă amiază ne e dat să trăim acum chiar în mijlocul nopții
masca ta e la mine umbli prin lume cu trupul sfâșiat de victorii niciodată-ntâmplate
din lumina altora te hrănești îndestulată ființă veștedă gloria ta ura ți se revărsă și înflorește
prin văzduhurile tandre-ale nopții prin ungherele stranii ale visului
și lăsam în urmă trupuri însângerate pietre pentru adus aminte întunericul
încăperi fără ferestre sărbători trase de cai negri înspre capătul lumii
eram zei și habar n-aveam despre lucrul acesta eram zei și bucuram oamenii
cu sălbăticia cuvintelor cu amărăciunea sclipitoare a zăpezilor și pletelor noastre
și ne-am întors acasă în locul nașterii dintâi și de pe urmă
ca într-un loc străin săracul risipitorul și fiul
nu mai era nimeni și nimic pentru noi acolo
pe o piatră albă am stat și am privit drumul
pleca de la noi înspre iarnă
nu se va mai întoarce și nici nu îl vom mai urma
cu gândul sau pasul
(cum tatăl meu în chiar secunda nașterii mele a privit pe fereastră spre dricul ce tocmai traversa orașul
tot astfel noi am oftat înspre zori fără teamă acesta era sfârșitul ne puteam întoarce la treburile noastre
nu se întâmplase mai nimic între timp)
ascultă poezia în lectura autoarei
cercuri în apă tinerețe a mea vândută regesc delicat traversând poduri
eu aici mor mi-am spus plină de viață așteptând ivirea zorilor
doi pași înspre lună încă doi înspre casa de ceață
stingher în oglinda azură departele zvon al întâmplării nașterii noastre
și lăsam în urmă femei cu mâini transparente prelungi
bărbați uriași cu aripi de ceară cum iubirea lor călătoare printre stele departe
țări fără nume străbătute ani la rând împreună
dreaptă amiază ne e dat să trăim acum chiar în mijlocul nopții
masca ta e la mine umbli prin lume cu trupul sfâșiat de victorii niciodată-ntâmplate
din lumina altora te hrănești îndestulată ființă veștedă gloria ta ura ți se revărsă și înflorește
prin văzduhurile tandre-ale nopții prin ungherele stranii ale visului
și lăsam în urmă trupuri însângerate pietre pentru adus aminte întunericul
încăperi fără ferestre sărbători trase de cai negri înspre capătul lumii
eram zei și habar n-aveam despre lucrul acesta eram zei și bucuram oamenii
cu sălbăticia cuvintelor cu amărăciunea sclipitoare a zăpezilor și pletelor noastre
și ne-am întors acasă în locul nașterii dintâi și de pe urmă
ca într-un loc străin săracul risipitorul și fiul
nu mai era nimeni și nimic pentru noi acolo
pe o piatră albă am stat și am privit drumul
pleca de la noi înspre iarnă
nu se va mai întoarce și nici nu îl vom mai urma
cu gândul sau pasul
(cum tatăl meu în chiar secunda nașterii mele a privit pe fereastră spre dricul ce tocmai traversa orașul
tot astfel noi am oftat înspre zori fără teamă acesta era sfârșitul ne puteam întoarce la treburile noastre
nu se întâmplase mai nimic între timp)
ascultă poezia în lectura autoarei
03512.327
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 292
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “acasă în vis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1811850/acasa-in-visComentarii (35)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPDistincție acordată
O perspectivă a ceea ce a fost și poate să mai fie, un drum, totul parcă dispare, iar cealaltă previziune încă nu apare. E o stare de suspensie și incertitudine, de neliniște... eu aici mor mi-am spus plină de viață așteptând ivirea zorilor.
Imaginile sunt creatoare de cadre cinematografice:
și lăsam în urmă femei cu mâini transparente prelungi
bărbați uriași cu aripi de ceară cum iubirea lor călătoare printre stele departe
Pare a fi aici o normalitate ieșită din tiparele normalului, privirea de ansamblu reduce imaginea la o formă tainică de înțelegere:
masca ta e la mine umbli prin lume cu trupul sfâșiat de victorii niciodată-ntâmplate
din lumina altora te hrănești îndestulată ființă veștedă gloria ta ura ți se revărsă și înflorește
Un fel de reprezentări ale sinelui, dar privite din alte perspective:
și lăsam în urmă trupuri însângerate pietre pentru adus aminte întunericul
încăperi fără ferestre sărbători trase de cai negri înspre capătul lumii
Despre o anumită personalitate și faptele ce par abateri spre ceea ce înseamnă un fel de magie a lucrurilor.
Versurile divulgă un stil elegant care reușește să refacă anumite stări
și ne-am întors acasă în locul nașterii dintâi și de pe urmă
0
TDdana,
orice drum e o perspectivă, orice capăt e un alt început
sensul cuvintelor tale deschide alte sensuri
\"și ne-am întors acasă în locul nașterii dintâi și de pe urmă
ca într-un loc străin săracul risipitorul și fiul
nu mai era nimeni și nimic pentru noi acolo
pe o piatră albă am stat și am privit drumul
pleca de la noi înspre iarnă\"
stilul tău inconfundabil hrănește
cu plăcerea lecturii
teodor dume,
orice drum e o perspectivă, orice capăt e un alt început
sensul cuvintelor tale deschide alte sensuri
\"și ne-am întors acasă în locul nașterii dintâi și de pe urmă
ca într-un loc străin săracul risipitorul și fiul
nu mai era nimeni și nimic pentru noi acolo
pe o piatră albă am stat și am privit drumul
pleca de la noi înspre iarnă\"
stilul tău inconfundabil hrănește
cu plăcerea lecturii
teodor dume,
0
DCDistincție acordată
am dubii in privinta inceputului, contine o anumita stangacie,semn posibil al \"indiscretiei\" de a marturisi despre esenta propriei persoane
apoi, discursul se contureaza sigur si puternic, ca o perla in mijlocul apelor vietii.
limbajul e limpede, desi exista atat un plan lumesc cat si unul ceresc, ce interfereaza. aici e, cred, frumusetea si marturisirea de credinta a sufletelor.
nu sunt de acord insa cu titlul. la fel, as revedea subtitlul. insa, e un text care nu m a lasat indiferent
felicitari
apoi, discursul se contureaza sigur si puternic, ca o perla in mijlocul apelor vietii.
limbajul e limpede, desi exista atat un plan lumesc cat si unul ceresc, ce interfereaza. aici e, cred, frumusetea si marturisirea de credinta a sufletelor.
nu sunt de acord insa cu titlul. la fel, as revedea subtitlul. insa, e un text care nu m a lasat indiferent
felicitari
0
DOStilul tău îmi aduce mereu siguranța că poezia încă se mai naște din sensibilitate și o puternică frământare lăuntrică aflate într-o continuă legătură cu toate rotițele tale interioare cât și cu mecanismele acestui lumi. Deasemenea trebuie să remarc felul foarte plăcut în care îți reciți poemele ajutată și de o voce cu o tonalitate care îmbie la o ascultare atentă. gf
0
IMpoem ca un strigăt de luptă...cu zeii...din zei...
\"și ne-am întors acasă în locul nașterii dintâi și de pe urmă
ca într-un loc străin săracul risipitorul și fiul
nu mai era nimeni și nimic pentru noi acolo \"
ce minunat subterfugiu al nemuririi!...
tare frumos!...
(un om)...
ioana matei
\"și ne-am întors acasă în locul nașterii dintâi și de pe urmă
ca într-un loc străin săracul risipitorul și fiul
nu mai era nimeni și nimic pentru noi acolo \"
ce minunat subterfugiu al nemuririi!...
tare frumos!...
(un om)...
ioana matei
0
IPumbli prin lume cu trupul sfâșiat de victorii amânate
doi pași înspre lună încă doi înspre casa de ceață
stingher în oglinda azură departele zvon al întâmplării
nu mai era nimeni și nimic pentru noi acolo
pe o piatră albă am stat și am privit drumul
doi pași înspre lună încă doi înspre casa de ceață
stingher în oglinda azură departele zvon al întâmplării
nu mai era nimeni și nimic pentru noi acolo
pe o piatră albă am stat și am privit drumul
0
SGnu m-am gandit niciodata unde se uita tata cand ma nasteam eu
in schimb imi storcesc creierii sa pricep ce a avut mama in cap
atuncea
in schimb imi storcesc creierii sa pricep ce a avut mama in cap
atuncea
0
SGadica la ce se gandea ea oare atuncea
cateodata mi se pare ca inima mea e un cos de gunoi pentru intrebarile nedorite de nimeni
nu ma mai satur
oare la ce se gandesc femeile cand fac copii
dar oare chiar gandesc
inteleg, in salbaticie, adica in Paradis, adica sub legea divina, nu aveau de ce sa se gandeasca
atunci sufletele erau libere
dar acum, cand suntem sub jugul legii omemesti
cand ne traim viata in afara lui Dumnezeu
burdusiti de substitute, de inventii schioape, pe masura creierelor si inimilor noastre dismorfice si secatuite
care isi imagineaza ca pot inlocui legea divina cu legea omeneasca (Politica)
cum e posibil ca femeia, care are drept suprem de decize asupra nasterii
(pt ca barbatul ce altceva face decat ia d-aicea si cumpara-ti ce vrei)
sa nu se gandeasca la nimic din toate astea si sa dea drumul pe lume
in cascada
la torente de suflete imbracate in carne si sange
sclavi manati in turme
la urne
din 4 in 4 ani
spune-mi tu dana si ti-oi da
un ban ferecat
pe fundul caciulii legat
va rog aruncati aici, la acest gunoi, intrebarile care va inteapa inimile
iar daca inimile nu va mai inteapa
aruncati-le tot aici
lupoaicelor
cateodata mi se pare ca inima mea e un cos de gunoi pentru intrebarile nedorite de nimeni
nu ma mai satur
oare la ce se gandesc femeile cand fac copii
dar oare chiar gandesc
inteleg, in salbaticie, adica in Paradis, adica sub legea divina, nu aveau de ce sa se gandeasca
atunci sufletele erau libere
dar acum, cand suntem sub jugul legii omemesti
cand ne traim viata in afara lui Dumnezeu
burdusiti de substitute, de inventii schioape, pe masura creierelor si inimilor noastre dismorfice si secatuite
care isi imagineaza ca pot inlocui legea divina cu legea omeneasca (Politica)
cum e posibil ca femeia, care are drept suprem de decize asupra nasterii
(pt ca barbatul ce altceva face decat ia d-aicea si cumpara-ti ce vrei)
sa nu se gandeasca la nimic din toate astea si sa dea drumul pe lume
in cascada
la torente de suflete imbracate in carne si sange
sclavi manati in turme
la urne
din 4 in 4 ani
spune-mi tu dana si ti-oi da
un ban ferecat
pe fundul caciulii legat
va rog aruncati aici, la acest gunoi, intrebarile care va inteapa inimile
iar daca inimile nu va mai inteapa
aruncati-le tot aici
lupoaicelor
0
SGDismorfie - diformitate congenitala sau castigata
(atentie: castigata!)
Afazie - pierdere totala sau partiala a facultatii de a vorbi si de a intelege limbajul articulat
(in acest caz - divin)
sursa: dexonline.ro
un 30 noiembrie luminos va ureaza
tomberonul cu intrebari
(cu capacul mereu deschis)
(atentie: castigata!)
Afazie - pierdere totala sau partiala a facultatii de a vorbi si de a intelege limbajul articulat
(in acest caz - divin)
sursa: dexonline.ro
un 30 noiembrie luminos va ureaza
tomberonul cu intrebari
(cu capacul mereu deschis)
0
SGoameni buni
care cititi aceste randuri
oricare ati fi
oricine
oricat de mic
sau oricat de mare
imi spune si mie cineva,
va rog
unde gresesc?
care cititi aceste randuri
oricare ati fi
oricine
oricat de mic
sau oricat de mare
imi spune si mie cineva,
va rog
unde gresesc?
0
DȚMI-e cam frica sa scriu aici,stiind ca nu ar fi nici macar inceputul:atatea sensuri,calme si pasnice la locul lor in universul Danei,incat nu ajung nici o mie de ochi transparenti larg deschisi sa le cuprinzi pe toate
Citatele nu isi au rostul,poezia vorbeste singura,se autoprezinta,se inclina,calatoreste;e toata viata poetului aici,cu reusitele lui unice( ,,eram zei și habar n-aveam despre lucrul acesta eram zei și bucuram oamenii\'\'),cu aparentele lui esecuri, ,,țări fără nume străbătute ani la rând împreună\'\'; interesanta calatoria poemului de la un fel de final,de oboseala catre nastere ,,și ne-am întors acasă în locul nașterii dintâi și de pe urmă
ca într-un loc străin săracul risipitorul și fiul\'\'.Dar drumul inapoi nu promite nimic :
,,nu mai era nimeni și nimic pentru noi acolo
pe o piatră albă am stat și am privit drumul
pleca de la noi înspre iarnă
nu se va mai întoarce și nici nu îl vom mai urma
cu gândul sau pasul\'\'
,,Explicatia\'\' din finalul poeziei tradeaza oboseala pe care calatorul o ascundea printre momente de intoarcere,in intuneric.Se arata ca arta poetului nu este de fapt,de ajuns,cum s-a crezut:,,noi am oftat înspre zori fără teamă acesta era sfârșitul ne puteam întoarce la treburile noastre
nu se întâmplase mai nimic între timp\'\'.
Dar Dana,asta e o falsa impresie:),poezia nu inseamna hartie,inseamna o viata intreaga si ne dovedesti frumos asta:)
Nu stiu cat de mult inseamna stele acestea pt o poezie,probabil ca e o anumita satisfactie,dar cel mai mult conteaza daca ne pune pe ganduri si daca iti place tie(ca sa nu o mai numesti ,,poezea\'\':D)
ps:imi cer scuze ca ajung asa tarziu
Citatele nu isi au rostul,poezia vorbeste singura,se autoprezinta,se inclina,calatoreste;e toata viata poetului aici,cu reusitele lui unice( ,,eram zei și habar n-aveam despre lucrul acesta eram zei și bucuram oamenii\'\'),cu aparentele lui esecuri, ,,țări fără nume străbătute ani la rând împreună\'\'; interesanta calatoria poemului de la un fel de final,de oboseala catre nastere ,,și ne-am întors acasă în locul nașterii dintâi și de pe urmă
ca într-un loc străin săracul risipitorul și fiul\'\'.Dar drumul inapoi nu promite nimic :
,,nu mai era nimeni și nimic pentru noi acolo
pe o piatră albă am stat și am privit drumul
pleca de la noi înspre iarnă
nu se va mai întoarce și nici nu îl vom mai urma
cu gândul sau pasul\'\'
,,Explicatia\'\' din finalul poeziei tradeaza oboseala pe care calatorul o ascundea printre momente de intoarcere,in intuneric.Se arata ca arta poetului nu este de fapt,de ajuns,cum s-a crezut:,,noi am oftat înspre zori fără teamă acesta era sfârșitul ne puteam întoarce la treburile noastre
nu se întâmplase mai nimic între timp\'\'.
Dar Dana,asta e o falsa impresie:),poezia nu inseamna hartie,inseamna o viata intreaga si ne dovedesti frumos asta:)
Nu stiu cat de mult inseamna stele acestea pt o poezie,probabil ca e o anumita satisfactie,dar cel mai mult conteaza daca ne pune pe ganduri si daca iti place tie(ca sa nu o mai numesti ,,poezea\'\':D)
ps:imi cer scuze ca ajung asa tarziu
0
EGImi place lectura autoarei, are talent, poezia este plină de expresii impresionant alaturate, cred ca impresionează mai mult decât spune.
Cred ca este o poezie \"de succes\"
Cred ca este o poezie \"de succes\"
0
AMnu mi se pare ca am fost in vis acasa, ca sa fac o paralela la titlul tau
chiar asa precum povestesti tu, acest scurt-metraj ametitor de placut, asa m-am simtit , asa se desfoliaza zilele acasa, aerul are gust
chiar asa precum povestesti tu, acest scurt-metraj ametitor de placut, asa m-am simtit , asa se desfoliaza zilele acasa, aerul are gust
0
EJstih măiastru și-n ritmul strofelor
scânteietoare versuri meșteșugit lucrate
în grai ales simțirea și-adâncul gândului
talent fără margini
poem ce te-ncâtă-n culori strălucitoare
poet iubitor de libertate
talent sublim și geniu sunt mereu nepieritoare
Emil
scânteietoare versuri meșteșugit lucrate
în grai ales simțirea și-adâncul gândului
talent fără margini
poem ce te-ncâtă-n culori strălucitoare
poet iubitor de libertate
talent sublim și geniu sunt mereu nepieritoare
Emil
0
SB
pe site-ul asta s-a auzit despre ce se mai scrie in ziua de azi? sau despre cum se mai scrie? s-au citit oare cartile de poezie, din ultimii 20 de ani? a auzit cineva de poeti ca: ion muresan, ioan es. pop, savatie bastovoi, constantin acosmei, marius ianus, dumitru crudu s.a.m.d sau mai tinerii dan sociu, claudiu komartin, teodor duna, dan coman, stefan manasia s.a.m.d., s.a.m.d. Fiindca poeme ca cele de mai sus pe langa faptul ca sunt slabe, mai sunt si de-a dreptul ridicole
0
PBDa, s-a auzit și citit. Mulți dintre cei de pe acest site consideră că marea majoritate a celor enumerați de tine sunt mimetici, lipsiți de originalitate.
Am face împreună \"istoria literaturii de la Marius Ianuș\" dar nu cred că ar avea vreo legătură cu textul de mai sus.
Am face împreună \"istoria literaturii de la Marius Ianuș\" dar nu cred că ar avea vreo legătură cu textul de mai sus.
0
SB
\"lipsiti de originalitate si mimetici\", adica acei critici literari care au scris \"de bine\" despre ei si care sunt cronicari la revistele importante de literatura, sunt tampiti?
0
PBNu mi-aș permite să îi numesc tâmpiți dar am putea să discutăm despre pepiniera fiecăruia în parte, începând cu cel care i-a sfătuit pe Crudu și Ianuș cum stă treaba cu fracturismul(un iubitor de Ezra Pound și al personismului, cel care l-a învățat pe Vaculovski cum să scrie \"Pizdeț\") și terminând cu formidabila găselniță a lui Mincu: generația 2000.
Am putea trece prin toate \"ismele\" literare din 89 până astăzi și am putea să le studiem proveniența cu toate că nu știu dacă m-ar încânta să dezleg o ghicitoare facilă ca aceasta care începe scâlâmb cu fracturismul și eșuează lamentabil în biografismul mioritic.
Criticii... pentru știutori, criticii își formează aplaudacii fără de care nu există, așa cum valorile îndoielnice nu pot exista fără susnumiții critici. Un clinci din care doar literatura are de suferit.
Mulți dintre cei numiți de dumneavoastră stau la beri cu acei critici care scriu despre măreața lor operă. Cum ați dori să scrie despre amicii lor? fac un aranjament foarte simplu: ei scriu, criticii inventează curente literare și personalități literare... un manaj cât se poate de firesc care le asigură existența.
Desigur, cele spuse mai sus sunt generalizări dar, în același timp, reprezintă realitatea.
Nu știu de ce dar cred că nu ești un necunoscător ale celor scrise de mine... poate este doar un sentiment.
Am putea trece prin toate \"ismele\" literare din 89 până astăzi și am putea să le studiem proveniența cu toate că nu știu dacă m-ar încânta să dezleg o ghicitoare facilă ca aceasta care începe scâlâmb cu fracturismul și eșuează lamentabil în biografismul mioritic.
Criticii... pentru știutori, criticii își formează aplaudacii fără de care nu există, așa cum valorile îndoielnice nu pot exista fără susnumiții critici. Un clinci din care doar literatura are de suferit.
Mulți dintre cei numiți de dumneavoastră stau la beri cu acei critici care scriu despre măreața lor operă. Cum ați dori să scrie despre amicii lor? fac un aranjament foarte simplu: ei scriu, criticii inventează curente literare și personalități literare... un manaj cât se poate de firesc care le asigură existența.
Desigur, cele spuse mai sus sunt generalizări dar, în același timp, reprezintă realitatea.
Nu știu de ce dar cred că nu ești un necunoscător ale celor scrise de mine... poate este doar un sentiment.
0
SB
fracturismul e o poveste demult depasita, insa in urma lui raman unele poeme si chiar unii scriitori. este adevarat ca unii critici mai fac si cronici in timp ce sunt gadililiti de subiectivism, insa nu tot timpul. deobicei criticii care au in palmares cele mai multe raderi, sunt luati in seama. oricum, cei pe care-i cunosc eu au o vasta cultura in ceea ce priveste poezia si-n 70% din cazuri dau verdicte pertinente. pe de alta parte chestia asta cu generatia 2000, este in mod evident o gaselnita, tocmai pentru ca acei scriitori sa fie mai usor de identificat si nu in ultimul rand de promovat.
oricum, nu-ti trebuie opinia unui critic ca sa-ti dai seama ca unele poeme ale poetilor numiti de mine mai sus, sunt frumoase si valoroase. acelasi lucru nu-l pot spune si despre poemul de mai sus.
mi-a facut placere
oricum, nu-ti trebuie opinia unui critic ca sa-ti dai seama ca unele poeme ale poetilor numiti de mine mai sus, sunt frumoase si valoroase. acelasi lucru nu-l pot spune si despre poemul de mai sus.
mi-a facut placere
0
DBfaptul că textul acesta a fost recomandat e(recunosc) onorant pentru mine, observ că el a născut aici o mică dispută oarecum interesantă,
despre poeții \"milenariști\" doar de bine(trebuie să spun însă că, în opinia mea, Ion Mureșan nu face parte din grupul \"milenariștilor\" și cred, sincer, că nici el nu s-ar recunoaște ca făcând parte din acel grup) , despre S. G. B.-ul care vede aici un text ridicol iar de bine
asta e, păreri și păreri, postura de recomandat pe agonia nu îți aduce întotdeauna clopoței de argint la ferestre...
dana banu își ridică șăpcălia din praful drumurilor, salută și trece zâmbind mai departe
într-o zi vom scrie și noi(folosesc aici pluralul majestății pentru că am, încă, o părere bună despre mine ca autor) o poezie pe placul tuturor
sau poate că nu
vom mai trăi, vom mai scrie și vom mai observa(cu atenție) ce spun oamenii cei cititori de danabanu-uri despre textele noastre
vă salut
despre poeții \"milenariști\" doar de bine(trebuie să spun însă că, în opinia mea, Ion Mureșan nu face parte din grupul \"milenariștilor\" și cred, sincer, că nici el nu s-ar recunoaște ca făcând parte din acel grup) , despre S. G. B.-ul care vede aici un text ridicol iar de bine
asta e, păreri și păreri, postura de recomandat pe agonia nu îți aduce întotdeauna clopoței de argint la ferestre...
dana banu își ridică șăpcălia din praful drumurilor, salută și trece zâmbind mai departe
într-o zi vom scrie și noi(folosesc aici pluralul majestății pentru că am, încă, o părere bună despre mine ca autor) o poezie pe placul tuturor
sau poate că nu
vom mai trăi, vom mai scrie și vom mai observa(cu atenție) ce spun oamenii cei cititori de danabanu-uri despre textele noastre
vă salut
0
SSCalitatea vocii dvs este incontestabila, ca si cum v-ati fi nascut cu graiul pe buze. Uneori poezia e mai bine sa stea in voce decat in cuvinte, poate ca asa s-ar putea rupe putin de ego-ul auctorial.
0
DBde câte ori mă gândesc eu că mai bine tăceam decât să spun cuvinte multe și posibil mărunte
dar
asta e
am voce frumoasă și îmi place și mie uneori să mă ascult vorbind
:)
vă mulțumesc pentru semnul de ascultare și citire
PS: ego-ul meu auctorial e ca un zepelin tare ciudat, ba apare, ba dispare, unii spun că nu există, alții că e prea pronunțat
dar
asta e
am voce frumoasă și îmi place și mie uneori să mă ascult vorbind
:)
vă mulțumesc pentru semnul de ascultare și citire
PS: ego-ul meu auctorial e ca un zepelin tare ciudat, ba apare, ba dispare, unii spun că nu există, alții că e prea pronunțat
0
AFnici nu vreau să comentez textul ăsta. am motivele mele, care nu te privesc pe tine.
dar să știi că ești analoagă, analogică, analogistă și analogistică.
și te mai și reciți!
dar să știi că ești analoagă, analogică, analogistă și analogistică.
și te mai și reciți!
0
TG„un om al nimănui și al tuturor” este un eșantion sublim de pendulare. Iar „cercuri în apă tinerețe a mea vândută regesc delicat traversând poduri” mă înconjoară atât de repede, încât eu văd un zid cilindric (al morții ?), până la cer. „în apă” este o bună alegere. Refuzând „pe apă”, abordarea este profundă și apropiată de pretențiile filozofiei. Un zid (al morții, cred), pe care urc și cobor, indiferent ce mai spuneți, ce mai simțiți. Îmi place această libertate. Undeva și altundeva continuă „doi pași înspre lună încă doi pași înspre casa de ceață”, „locul nașterii dintâi și de pe urmă”, înfățișând condiția umană. De fapt, chiar cu „sărbători trase de cai negri înspre capătul lumi”(o proiecție, în fața unei oglinzi virtuale, pentru a obține negația, altfel am trăi într-o jumătate de lume și nu ați fi scris aceste versuri), nu ne clintim, pentru că ne mai trebuie ceva (inexistent, nici măcar inefabil). Dar aceasta este o altă problemă (pe care ați provocat-o). Este bine că sunteți pe aici.
0
DDacasa in vis te-am vazut si pe tine, tin minte ca visul era atat de real incat a devenit poezie! ei cate nu se pot lega in cuvant! astazi cand ma gandesc si nu pot sa cuprind anul petrecut printre poeziile tale imi spun cu ingaduinta ca locul fiecaruia se cladeste prin si cu sine cu toata iubirea acumulata... si ca traind poezia, sufletul nostru naste poezie... Multa fericire intru 2009! atila
0
DBT. Constantin Georgescu, mulțumesc pentru comentariul lăsat aici, e o bucurie pentru mine ca autor să văd ați primit acest text cu îngăduință și înțelegere
Ati, ai mereu o lumină aparte pe care îmi place să o observ cu atenție, sper să vină un an nou mai bun decât acesta care tocmai trece, îl merităm, printre cuvinte e totul mult mai ușor, asta și pentru că am parte, iată, de un asemenea prieten-cititor, îți doresc la rândul meu să fii fericit, inspirat și puternic,
îți rămân și eu mereu aproape
dana banu
Ati, ai mereu o lumină aparte pe care îmi place să o observ cu atenție, sper să vină un an nou mai bun decât acesta care tocmai trece, îl merităm, printre cuvinte e totul mult mai ușor, asta și pentru că am parte, iată, de un asemenea prieten-cititor, îți doresc la rândul meu să fii fericit, inspirat și puternic,
îți rămân și eu mereu aproape
dana banu
0
Un pasaj memorabil:
\"și lăsam în urmă femei cu mâini transparente prelungi
bărbați uriași cu aripi de ceară cum iubirea lor călătoare printre stele departe
țări fără nume străbătute ani la rând împreună\".
Remarc însă o tentație de a concentra anumite registre poetice ce par a fi două poezii distincte reunite, sau poate este vorba de un ciclu \"acasă în vis\" căruia îi aparține \"întoarcerea fiului risipitor de cuvinte\".