Dana Banu

cum spuneam într-un comentariu lăsat pe aici acum ceva timp în urmă...cred că o poezie stă în picioare atunci când rostită cu voce tare are o anume rezonanță, multă lume poate interpretează gestul meu de a-mi recita poeziile ca fiind o punere în scenă forțată, să fim serioși, nu trebuie să fii neapărat actor ca să legi două vorbe mai ales atunci când autorul lor ești tu și apoi mai cred că a fi actor până la urmă nu înseamnă a aștepta să ți se tragă cu ochiul laudativ sau să fii bătut pe umăr fals prietenește, eu scriu pentru un cititor ideal, el este un om care știe să asculte, să simtă și să pătrundă litera mea, de aici căutarea mea continuă, nemulțumirea perpetuă față de textele scrise de mine, din respect total față de cititorul acela și pentru lectorul care trece întâmplător sau nu pagina mea, când ești un om arogant, emfatic sau îmbătrânit într-o viață de lemn cuvintele dau greș iar cititorul simte asta, eu scriu natural, deschiderea mea față de oameni e la fel de totală, asta știu să fac asta fac, și, da, cum îi spuneam în glumă prietenului Mircea, mi-am făcut o carte de vizită pe care am scris poet nu poetă, asta e o altă poveste-istorie despre care am scris deja...

îți mulțumesc pentru semnul de suflet deschis

PS: nu uit să îți spun(ca fost jucător de cazino) poezia ta \"amintiri despre mine\" m-a apropiat(fie vorba între noi, am jucat mereu larg și nu am pierdut niciodată, am știut să mă retrag la timp:))

salut și încă o dată îți mulțumesc pentru generozitatea aprecierii

elian

dincolo de titlu și de faptul că mi-ar fi plăcut să citesc textul scris sub photo pot să îți spun că am găsit aici o cuceritoare zvâcnire a cuvântului, bine redată atmosfera și mai ales bine ținut în frâu monologul poetic

PS: se pare că avem amintiri comune:)

salut

jurnalul

jurnalului meu de călătorii(nu de călătorie) se termină acolo unde vezi punctul final

drum bun și o vară frumoasă să ai

mulțumesc pentru semnul tău simplu și fără păcat

salut și mulțam de simpatie

PS: abia acum am observat commul tău, scuză-mă că îți răspund mai târziu

să vedem, să vedem, Dane, lasă hârtia și ia tastatura în brațe, promit că vin cu ochelarii pe nas să te citesc îndeaproape, nu știu tu ce spui dar mie una Bulgaria mi s-a părut cam prăfuită, poate m-am bucureștenizat între timp dar asta e...cum scriam, Constanța mi se pare mai frumoasă decât Varna
:)

ok, iaca io efortez aci un comm pentru nichita numa\' și numa\' ca să îți demonstrez ție că pot ce nu se poate:

\"nichita, bătrâne, astăzi a venit la mine un prieten, mircea al lăcătușului se numește el, îi plac pietrele și e sculptor cu plete și nerv, scrie poezii despre și pentru drumuri, femei și Dumnezeu, mi-a spus odată, nu de mult, că îmi va face coperta la cartea ce e pe drum dacă are timp, mi-a mai spus că lumea mă citește și tace, eu mă gândesc că ești bine și stai la povești cu tatăl meu, mi-e dor de voi și aș vrea să ningă, bătrâne, fă ceva și dă o zăpadă pentru câteva zile, îs cam stingher și pe drumuri e mult praf dar nu mă las, mi-am făcut ieri o carte de vizită și am scris pe ea dana banu-poet, asta înseamnă că aveai dreptate\"

uite așa, mircea lăcătuș, acum ce mai spui?:)

mulțumesc de popas prin poezeaua mea și de prietenească bătaie pe umăr

servus

cum să mă supere titlul comentariului tău...iată, sunt deja 2 texte scrise de mine care au trecut fără niciun semn dinspre oameni, e drept că o vreme am avut niscaiva probleme cu pagina mea de pe agonia, chiar că bine ai venit, deja mă gândeam că m-am sălbăticit și am ajuns într-un con de umbră, cuvintele tale îmi prind bine, ai ochiul bun, mă duc să te citesc

salut și desigur zile bune să ai și tu

ești aici(în poezia aceasta) un poet care își asumă cu maximă luciditate cuvântul, nuanțezi cu stil și forță, sub masca anodinului expusă cu un surâs malițios pe ici pe colo rămâne o senzație ușor amară de peisaj interior dezolant

da, o poezie reală, părerea mea, viul este aici de necontestat

salut

pui neștiutul în ramă, drapezi elegant, ai parcă vagi trimiteri spre Saint-John Perse,

realul tău pare unul de pură esență poetică, sclipiri luxuriante, o atmosferă bizară dar în același timp întinderile marine vaste îți stau la îndemână, ai cu siguranță îndemânarea jocului poetic, aparențele devin real, realul devine aparență într-un dans tumultuos

fascinantă mi se pare lumea cuvintelor tale, o lume care merită privită îndeaproape, părerea mea,

elian

de data asta efortez un comentariu cu toată ora târzie care îmi cam stă de-a împotrivirea, ai reușit să găsești în poezia aceasta o rostire care te avantajează, nu îndepărtezi și ai aici o anume delicatețe de casă poezească mare, o anume delicatețe ce nu se risipește anost,pentru lectorul de rând(vorbesc despre mine, desigur)textul de față e cuceritor printr-o anume spunere directă, clară și răspicată, linia e suplă și fără contorsiuni inutile, imaginile sunt vii,

am citit și nu am plecat din textul tău ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, da, o poezie ce poartă în ea o anume intensitate, o poezie vie

salut

Viorelule, doar urme de pași, doar urme de pași aici...

George L. Dumitru, dincolo de geam nu se poate ajunge dar, trebuie să recunosc, comentariul tău m-a pus pe gânduri...

vă mulțumesc,

elian

am pus zilele trecute pariu cu un prieten cititor și membru al agoniei că pot fi și critică în comentarii(el spunea că sunt cu siguranță o prea blândă copilă și nu aș putea never să fiu altfel:)), am câștigat pariul pe moment dar am mai câștigat și o stare de inconfort care mă apasă de atunci, ei asta e, cred că prietenul meu avea dreptate... am rămas oarecum prizonieră într-un teritoriu îndepărtat al copilăriei, o fi de bine sau o fi de rău, cine să mai știe(aviz amicului: comentariul ăsta nu se pune, pariul rămâne câștigat de mine:)))

vă mulțumesc

poezia aceasta mi-e dragă, iată de ce primesc semnul tău de lectură și apreciere cu sufletul larg deschis

îți mulțumesc,

felicitări, Magdalena Dale, pentru debutul în volum, aprecierea mea, Cornel Traian Atanasiu, pentru semnalarea evenimentului,

raftul meu de acasă cu cărțile prietenilor și oamenilor pe care i-am cunoscut așteaptă cuminte volumul:)

neverendigo

dana banu, cu seninătatea ei proverbială te salută

îți mulțumesc:)

primul vers(și nu doar el) strălucește impecabil, poartă în el 1000 de poezii și chiar mai mult decât atât, da, un text care m-a apropiat oarecum, îți mulțumesc

nu e îndeajuns să trăiești ca scrii o poezie, trebuie să arzi cu patimă, dacă ai fi știut asta ai fi știut că oamenii care au patimă vorbesc încet, trăindu-și propria lor sfâșiere,

în rest, Olea acesta al tău mă aduce de fiecare dată în pagina ta, de data aceasta am găsit o ardere pe jumătate

ei, bătrâne, știi bine și ar trebui să știe și vremelnicii de cititori de pe aici că acel \"Florișteanu lui Silișteanu\" e scris după voia și îngăduința ta, îs un poet necăjit astăzi, mi-a trece...mă uit spre poezeaua aceasta și tac așa cum au tăcut și cei aproape 90 de cititori de până acum, am scris cuvintele acestea cu lacrimă, le-am și citit cu voce tare și limpede înspre degeaba, până la tine nimeni și nimic

poate îmbătrânesc

e grea și tristă seara aceasta fără oameni care să îmi spună bună seara dana banu, elian, nu îmi dau seama dacă e semn de bine sau rău, tot ce știu e că ai dreptate, am scris un poem și parcă niciodată nu am fost mai singur decât acum

veacul acesta o fi de vină(sau nu)

îți mulțumesc, bătrâne, nu e așa că poeții nu mor niciodată?:)

elian e un pseudonim, numele meu de ființă e Dana Banu, recunosc, uneori sunt o creatură aproape poetică,

despre bască...a mea e naturală și întru\' totul teatrală, mă reprezintă

dragi editori, vă rog eu, nu mă aruncați în offtopic, promit că nu mai fac:))

Liviu Nanu, scuze, gata, am plecat nu mai vin, promit, jur pe bască:)