ia-mă în brațe

Te-am luat in inima... acest poem este debunaseam unul
limpede si trecut prin tot sufletul: \"prin orașul străin căutăm casa pe care n-o vom avea niciodată\"... am ramas
in el gustand fiecare cuvant fiecare clipa... esti tandra
si ademenitoare...m-am asezt langa o sticla cu vin rozaliu
...beau din cuvinte...o sa ma imbat printre cuvinte...Uln

eu mă bucur mult că ți-a plăcut și te rog să nu bei prea mult, nu știu ce se întâmplă azi pe site dar văd că toți stau cu gândul la băutură, ba rom cubanez, ba maraschino, tu cu vinul, eh, eu mă duc în oraș să mă uit după case:))
mulțam de trecere,

Dana
arama toamnei îți îmbracă poemul
doar întreg îmi place
pe fiecare vers stă un poem început ca un ram
dintr-un copac înalt între oglinzi vii!
cu drag Valu

o poezie care se dezvăluie pe măsură ce înaintăm...
\'geamul meu acoperit de ochiul tău lacom
ia-mă în brațe când pleci
prin toamnă să fugim auriu și departe
să ieșim din tranșee cu fluturi pe umeri\'
îmi pare o plimbare pentru că fiecare cuvînt se alătură formând un tablou
numai bine

dana,
citind poemul acesta am trait acut toate simtamintele, mi-am adus aminte de romania, de ia-ma in brate cand pleci. un poem tremurand si sigur, curat prin exprimare si imagini de neuitare.
cu drag, medeea

ce bucurie să vă regăsesc pe pagina mea,
Valu: commul tău trădează sensibilitatea întâlnită de mine de atâtea ori în textele tale;
Ștefane: bine ai revenit printre cuvintele mele;
medeea: puțini înțeleg depărtarea de casă și cei care o trăiesc au sufletul aurit;
mulțumesc,

…cel mai putin subtil si tocmai de aceea cel mai frumos indemn
la “necumintenie” :) de altfel superb tot versul final:

“nu-ți fie frică de cea care te va ucide în cele din urmă
ia-mă în brațe când pleci”

poem scris cu patima celei care mai crede in imbratisari:)

ma alatur dorului de… brate, tara, prieteni
drag
anana

nuța, ai remarcat bine lipsa subtilității, îți mulțumesc pentru lectură și însemnare,

Frumos poem! Mi-a incantat spiritul...
Nu pot sa nu remarc frumuseatea versurilor:

\"prin toamnă să fugim auriu și departe
să ieșim din tranșee cu fluturi pe umeri
.........................
vom arunca piatra albastră a nașterii în apa sâmbei uitate
........................
nu-ți fie frică de cea care te va ucide în cele din urmă
ia-mă în brațe când pleci
.............
Un poem sensibil si curat!
Felicitari

deși sensibil și cu expresii dulci (cel puțin in prima parte aș renunța la câteva epitete), îmi place pentru că nu-și pierde forța, nerăbdarea, cătarea febrilă, pentru că există un oarecare echilibru, dat de a doua jumătate a textului.
\"geamănă îmbinare de semne\"
\"va veni apoi iarna zăpezile ne vor face drum spre departe
nu vom mai mânca decât în picioare
nu cumva să ne amintim iar numele celuilalt

nu-ți fie frică de cea care te va ucide în cele din urmă
ia-mă în brațe când pleci\".

eu aș renunța la câteva cuvinte care explică prea mult: auriu, ruginiu, a verii (de la raza de soare), nisipos, albastru, apa sâmbetei uitate (?!), dunga străvzie a toamnei, grăbiți (prin a mânca în picioare, înțeleg, de regulă, a mânca grăbit, pe fugă)etc.
repet, mi-a plăcut pentru ritm, pentru trăirea cu sufletul la gură, pentru alergare, nerăbdare, în ciuda mierii.
dar asta ține de felul în care vede fiecare poezia.
elis

Ionela: mulțumesc pentru lectură și apreciere;
Mhihai: aceleași mulțumiri și pentru tine, bine ai venit pe pagina mea;
Elis: chiar începusem să intru la idei de ce nimeni nu observă ușorul patetism al versurilor acestea, commul tău este pertinent și privind obiectiv îți dau dreptate, marea problemă a textelor postate de mine aici este faptul că nu sunt încă prelucrate, sunt scrise la prima mână, desigur un ochi avizat vede aceasta, știu că ele sunt salvate tocmai de spunerea spontană și de intensitatea trăirii închisă în ele;
deocamdată timpul nu îmi permite să revin asupra lor dar cu siguranță într-un viitor apropiat o voi face, locul acesta este pentru mine un \"atelier\" în care vreau să îmi perfecționez cât de cât caligrafia poezească și un astfel de comentariu pertinent, pe text, trebuie să recunosc, îmi este de folos;
vă mulțumesc,

elis, am mai modificat câte ceva, acum nu știu în ce măsură am mai diluat zahărul, în loc de raza de soare am pus soarele întreg:))
cât despre cei care mănâncă grăbiți, în picioare, am citit odată că oamenii singuri mănâncă frecvent astfel, indiferent dacă se grăbesc sau nu;
oricum, poezeaua rămâne în șantier,

ești binevenit oricând, mulțumesc pentru lectură și însemnarea lăsată

poem de dragoste...si sfasietor acest \"ia-ma in brate cand pleci\" cu toata si ramanerea si plecarea lui...multa tristete, multa frumoasa tristete pentru care te iert (de obicei alung tristetea cu zambet!); de mi-ai zambi putin...

ioana, îți mulțumesc pentru această însemnare pe care abia acum o observ, nu înțeleg despre ce iertare vorbești, necunoscându-te nu cred că ți-am pricinuit vreun rău,

primește zâmbetul meu uimit dar prietenesc

PS: am citit offtopicele pe care le-ai lăsat în urma unor comentarii scrise de mine, nu le înțeleg nici pe ele...