elian

Dana, îmi place cum te iei te guler și, speriată puțin de propriul gest, dezvălui lucruri pe care altfel nu le-ai fi aflat. Îmi plac acele imagini ale trecerii, fie că sunt explicite ori implicite.

În versul \"lung prelungul oval al feței tale de acum îi adoarme și dimineața trezește\" mi-e neclar dacă ultimele două cuvinte sunt o inversiune sau nu... probabil că așa este, dar m-a încurcat la citit.

sincer, mi s-a cam șifonat puțin gulerul azi:), inversiunea găselnițește ușor dar ea încearcă să mai tempereze oarecum din impetuozitatea omenească, mulțumesc de lectură și însemnarea lăsată

omeneasco preaomeneasco...inmiresmato de ingerii trecerii si ai indaratnicei plangeri a bufonului...instrainatul de lemn si de laur bufonul reginei isi plange ochii orbiti de femeile noptii..
frumos...preafrumos !
p.s mai plangi uneori ? Te intreb pentru ca tristetea si fericirea din cuvintele tale cere lacrimi mare de lacrimi. Cei care iti vor citi poezeaua..ramane intre noi nu prea au lacrimi ! Dumnezeu le stie pe toate !!

mă înduplecă vorbele tale și cu zâmbet dinspre colțul acesta de ziuă și gând îți mulțumesc pentru ele,
Dumnezeu i-a dăruit pe toți cu lacrimi(fie vorba între noi și El)
reverență,

Elian...am citit din nou poezeaua ta \"...purtandu-ti casa prin lumi...\". Sa-ti spun ce mi s-a intamplat. Am venit de la filmare...am trecut chiar prin D.T (ai spus undeva in site unde locuiesti)....cautam santiere incepute de catre primarie si neterminate...nu ai sughitat?...i-am spus cameramanului \"..aici sta doamna dana elian..o poeta, foarte buna prietene , a plecat in grecia, am rugat-o sa-mi aduca o grecoaica...Si ce ti-a spus ? Las\' ca vin eu si zici ca sunt grecoaica

cătălinule, mulțumesc pentru revenire, uff, templierul și commurile lui fabuloase, măiastre:)

tău nu poate călători numai prin cristalin spre niciodată. Nu e suficient doar zoom-ul optic. Cu așa ceva ai să privești cândva spre-\"a fost odată\". De nu mă-nșel scrutezi cu \"digitalul\" și – recunosc – e fascinant dar nu pierzi oare din vedere tot ce te-nconjoară cu bun și rău, cu tot ce-i omenesc preaomenesc? Să te mai cert sau să te iert că azi m-ai fascinat?: Iertată a priori.
KinR.

mulțumesc pentru apreciere(și pentru iertare:))

omeneasca preaomeneasca
lung prealung
ce frumos ai exprimat si accentuat ideea.
Cat despre haina stramta si umarul copilariei...nu mai am cuvinte. Poem reusit. Cu mult drag si prietenie, DAniel.

o singură precizare cred eu că ar trebui făcută, umărul nu mai e demult al copilăriei, haina da, am scris poezeaua aiasta gândindu-mă sincer că dacă nu termin odată cu textulețe despre maturizări și alte chestiuni infantile am să ajung și eu ca băbuțele alea ce trec pe stradă rujate portocaliu și cu zulufi de plastic prinși în agrafe ruginite,
eh, poate mâine am să mă maturizez și eu, da\' nu bag mâna în foc:)
mulțumesc pentru drag și prietenie,
elian

...pe tine te iubește înstrăinatul uitatul poetul bufonul
lung prelungul oval al feței tale de acum îi adoarme seara și dimineața trezește..\" versuri care induc starea de infanta..cea nepatata, nedeslusita, cea care marunteste visele pretendentilor si ii transforma , printr-un dor-nedor, de neinteles, poate doar de ea, in \"oameni mari\". Din clipa aceea esti al ei, spune istoricul( cel care face istoria). Esti al ei si stapanit fiind de ..\"dorul-nedor\" de ea, alergi in cautarea nimanui...pentru ca nimeni nu mai este ca ea cea care \"...ii adoarme seara si seara trezeste...\"

poezia ta se ridica...pluteste..cade si se ridica precum creatorul..Domnia ta ..stapaneste clipa...Atentie poeteso..clipa este sortita zadarniciei, in imagine mai poate trai, dar si ea este uneori sortita...zadarniciei...
Cu drag K.

atenția pe care i-o oferi cu dărnicie textului meu de aici mă îndatorează, oricât de atent aș privi zădărnicia, ochiul meu nu o va schimba, poate doar ochiul celorlalți,