Poezie
în lipsa soarelui și a somnului
1 min lectură·
Mediu
am intrat cu gândul să-mi petrec noaptea la lumina stâlpului
ce intra prin fereastră
te-ai prefăcut până când ai simțit mâinile
ca într-un adăpost plin de motive religioase
patul modelat după forma lutului începuse să-și piardă răbdarea
nu ai rezistat picăturii de sare
dintre coapse
ți-am făcut niște lucruri atât de rele că mi-a fost rușine
să privesc în oglindă
sunetul paharelor a inflamat întunericul
miile de locuitori ai scenelor intime și-au părăsit adăpostul
de teama
unui război în care nimeni nu mai credea
te-am iubit și ți-am spus că nu vei muri
dar vei trăi dorindu-ți mereu
porumbi fierți în căldarea adusă
din camera de sus
ne-au strivit cioburile
tot ce nu ți-a luat noaptea îți voi lua eu
mi-a rămas în memorie țigara abia stinsă ce nu voia
în ruptul capului să pierd înțelesului cuvântului
om
hai să trecem de ziua de azi
am închis ochii și-am râs
cineva caută mântuire
042.343
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “în lipsa soarelui și a somnului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14150146/in-lipsa-soarelui-si-a-somnuluiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Remarc: tot ce nu ți-a luat noaptea îți voi lua eu.
0
Când „patul” care este sursa comodității de care se atașează lenea „începe să-și piardă răbdarea” e grav, căci nerăbdarea ce face timpul inamic se inoculează în mentalul omului străbătut de delăsare.
„Înțelesul cuvântului oameni” are dimensiune planetară și în el umanul are coeziune cu umanitatea.
„Înțelesul cuvântului oameni” are dimensiune planetară și în el umanul are coeziune cu umanitatea.
0
Dane, ești unul dintre poeții mei preferați de pe site. În general, aproape orice poezie de-a ta îmi dă câte-o umbră de ceva tresărire poetică, dar aproape fiecare. Citesc cam tot, deși nu apuc să las și comentarii, deși o să mă străduiesc. Ceea ce remarc la tine, e că tu nu faci aproape niciodată greșeli discursive, gen alăturare de cuvinte care zgârie, sau poticniri în limbaj, nici îngreunări de imagini, nu am văzut, pe discurs, aproape deloc, e aproape perfect totul la tine, de pildă majoritatea dintre oamenii de pe site facem și suntem majoritatea corectibili. Aproape te-aș întreba cum reușești, e probabil mult talent. Eu, de fapt, cam am de fiecare dată erori pe care trebuie să le corectez, pentru că (poate) scriu și foarte amplu. Deci mă iert, scriind mai amplu, de obicei tocmai din cauza asta, ar fi aproape imposibil pe un text mai amplu să îmi iese din prima. Dar încerc să mă educ, poetic, și să nu mai pățesc. Intru pe corectură mult. Semn de lectură, că o să încerc să mai trec... (Niciodată când mă străduiesc să fac o promisiune, nu iese, și asta nu știu de ce, chiar și literar. Am surprize chiar și cu privire la mine, față de mine, dpdv literar, așa că nu promit mai dinainte nimic fix, aproape din superstiție. :)) Despre poezia de mai sus, cred că nu știu ce să spun, vroiam să îți spun aceste concluzii, dar o să comentez pe marginea altora, mai mult, o să caut, e un comentariu conclusiv. În general, site-ul are și rolul ăsta. De creștere în valoare, urmărind, pe lângă celelalte roluri de prezentare poetică, și să te menții, ca om, pe un anume val, constanță de măsură și trend valoric. E bine că avem șansa asta, aici. La poezia ta, în general, nu e rău chiar nimic. Menține, atunci, aceeași frumusețe! Drum bun la cârmă poeziei tale, în general! La volume, de ce nu... Eu tot aștept vești poetice... (PS: Sper să nu mă văd iar la offtopic, e concluziv, ca părere generală.) Multe salutări!
0
mulțumesc!
0
