scrisoare din cub

dragă ana mă gândesc mereu la tine la zâmbetul tău la mișcările trupului naturale fără prefăcătoria sau amatorismul specific femeilor plătite să convingă bărbații din jur sunt atât de furioși încât orice moment de liniște le produce durere   de obicei pariază pe lucruri imposibile cum ar fi întoarcerea pe pământ   probabil ninge   în emisfera sudică pentru că suntem vecini ghețarii au început să migreze spre adâncul planetei îi aud noaptea chemându-și mamele în somn căldura care îmi părăsește corpul mă face atent la frigul din cameră cei mai vechi se trezesc dacă vorbim între noi întunericul pare mai mult un reflex  al absenței luminii am zis să nu provoc spiritele   nu sunt supărat cineva trebuie să-și asume deși religia a făcut-o  înainte și după  mine directorul trece rar pe aici atât e de sigur   în rest ne petrecem timpul citind despre primul om îngropat pe pământ sau despre a doua aberație a celulei nervoase visez deși îmi e teamă orice formă de libertate provoacă reacții celor obișnuiți să se-nchine la cifre   mă întrebi cum e lumea plină de oameni frumoși pe care nu trebuie să îi lași să te supere    în absența râsului unui copil mirosul de pâine îmi aduce amine de-acasă nu mai trimite scrisori prin preot întâi că nu le citește apoi tot ce-mi dai împarte săracilor dacă aprinzi lumânări sufletele chinuite de imaginea femeilor singure le vor stinge înainte să ajungă la mine îmi amintesc cum mă uitam la unghiile tale de la picioare să văd cât de mult iubirea te-a întinerit  încă o dată   mirosul de ceară persistă în urma trecerii lor prin cenușa puținilor anonimi care au murit pentru alții culoarea galbenă înseamnă speranță deși mie mi-ar fi plăcut roz precum lenjeria intimă din ultima seară  gustul tău mi-a rămas imprimat în celule și de aceea mă bucur în lipsa apei   mi-e dor să beau ceai să trec strada printre mașini să mă simt obosit de mersul pe jos alături de tine  are efectul vinului fiert chiar și când îmi spuneai că nu mă iubești nefericirea ta îmi lipsește deși m-a făcut popular pe aici   mi se pare ciudat să mă simt norocos din moment ce atunci când ieșim prin curtea clădirii în mod normal doi neuroni înseamnă mișcare diavolul a avut o reacție simplă bine că nu semeni cu dumnezeu lucru cu care sunt total de acord