bronz

până la tine nu știam cum să vorbesc cu femeile îmi arătau o cale ce mi se părea greu de privit pentru ochii mei învățați cu întunericul strălucirea pielii îmi făcea rău mă închideam între coperțile unei cărți pe care începusem s-o scriu din timpul împerecherii cromozomilor x și y nu-mi plăcea sunetul apei în fundația clădirilor unde se cățărau norii- alpiniști utilitari din domeniul serviciilor mi-ai trimis o sticlă cu otravă asta este pentru când ți se va termina oxigenul lumea este sfârșitul de care ai nevoie să fii absolut respingeam orice atingere sau intenție a materiei până când orologiul orașului pe străzi și în casele oamenilor începuse să vindece