luna, un cerb lopătar

pentru că pot să beau singur în locul unde nu s-a auzit de lumina electrică, îndrăgostesc femeile care se apropie la mai puțin de un minut, vântul răscolește jarul unde mama pune o fiertură, ațipesc gândindu-mă câte făcuse Dumnezeu pentru mine, imaginea ei când îmi ia temperatura zicând: să nu-l văd că moare, iar eu tac cu privirea în pantofii rupți, supărat că o fac de rușine. împrumut de la tine peretele bun de dormit, luna - un cerb lopătar - îmi ascute simțurile pentru oricine mi-ar spune: nu râvni femeia aproapelui tău, când împărații ies la război, iar strigoii cântă împleticindu-se în parii din gardul caselor plini de must până sub țărmuri: ''Anicuța, neichii, dragă''...