*****

mă privesc tot mai rar și mai rar în oglindă îmi apare un lanț ca și funia-ntoarsă până sus într-un cot sprijinită de grindă ursitoarea Aisa pregătește o farsă mă întreb de curând pripășitul pe-acasă aș pofti să mai fiu alintat ca oricare dintre frații mei buni încă preget la coasă nu-s în stare să-mi trag nici târligi în picioare mumă rupe-mi un băț să o caut de ouă pe acea lighioană nărăvită la vrăji va fi iarăși de moarte lumea dată în două dac-or pune strigoii să ne schimbe la străji ori mai roagă un sfânt ce trăiește și poate să-mprumute vreun om cum îi cere și vrea eu țin bolta și lumea cât mai am zile-n spate pentru toți păcătoșii absolviți și nu prea iar mă duce un gând când privesc în oglindă văd prin sufletul meu grațioase petale ca din sângele scurs atârnate de grindă nu știu cum nu mă ard azi cuvintele tale