dan mihuț

nic, ar fi ca-n basme, când se ia la trântă personagiile și se bagă unul pe altul în pământ. până la glezne, până la mijloc șamd. mulțumesc mult!

bună trecere prin salon, don basil. la pacientul englez nu mă gândisem, dar merge. așa, să bem în onoarea instituțiilor, dar mai ales pentru cea care va veni! să-ți trăiască!

ai amorțit, meștere. text de făcut mâna, cam flasc, lânced. sau mă obișnuisem eu cu alte cestiuni poetice. oricum, cu absența ta n-sm cum să mă obișnuiesc. bun revenit, dacă e să fie unul. și salve!

mădălina, ela, dan,
e reconfortant să vezi ce se poate întâmpla cu un text după ce îl scrii, cum se continuă pentru ceilalți, cum pot contribui la desfacerea sau refacerea lui. vă mulțumesc pentru trecerile voastre, e o bucurie. pun aici o variantă venită de nu știu unde, o variantă spre simplificare dar și spre topirea unor sernsuri...

sub picioare e o masă întinsă
o familie de șoareci iese din mâncarea proaspătă
tot ce mai am e furia care se destramă
privesc sternul cum se mărește
o marionetă stă întinsă în el, ocupă spațiul
devine o masă întinsă
se umflă cu lichid

cuvintele formează roiuri de insecte
acoperă somnul și-l fac să pară
o femeie cu gura deschisă

dacă aș dispărea în somn
în gura femeii aș pune ultimele firimituri
să nu mai găsesc drumul înapoi

trupul se topește ca o lăuză
marioneta sub resturile mesei
orbecăind

doamnă elena, voi încerca o formă de respect în a spune că aveți dreptate, trebuie să mai încercăm. mulțumesc pentru opinie.

nic, și eu sper să te fi înțeles corect. mulțumesc mult pentru aprecieri.

petre, fac și eu ce pot și sper să merit interesul tău.

ani, ca de obicei, comentariile tale au ceva cuceritor de sincer.

mulțumesc frumos pentru semne.

cezara, mă bucur.

mădălina, așa făcu și pico della mirandola, îl puse pe om în mijloc ca să caute, se le așeze pe toate. apoi, să vină savonarola să-i propună eliberarea prin foc. autodafe-ul. dar să nu bat câmpii. merci pentru remarcarea alterității.

ela, ar fi mult de discutat când e vorba de necesitatea unei demarcații de genul \"mai mult construct decât artă\". evident, avem alte păreri. da, riscurile sunt asumate chiar dacă mai am mult de citit. nu mă apucam să fac textele astea dacă, în ciuda \"epuizării\" domeniului psihedelic, hipnagogie etc, nu credeam că mai e ceva de zis. încă nu s-a încheiat \"ciclul\", vedem după dacă rămân în spațiul iluziei, al costructului gol. mulțumesc pentru păreri, chiar îmi trebuiau aici.

tania, de data asta m-ai surprins rău cu bergman. și eram sigur că n-am spus la nimeni. mă bucur că ți-au plăcut poemele. percepția ta o fi din cauza afinităților, dar surprinde. mulțumesc pentru semne. contează. și scuze pentru întârzierea răspunsului.

dan cârlea, e dincolo de frică reîntregirea văzută de tine. mulțumesc pentru semn. văd că, între timp, ai cam dispărut din zonă. păcat.

djamal, mă amuzi cu materia aia cenușie. în afară de faptul că te înșeli. n-am.

adela, ideea ta finală e valabilă, cred, doar într-o anumită maăsură. consider că structurile interioare, oricât de diferite, au aceeași tipologie. pot fi \"văzute\" de cei mai mulți dintre noi, doar ochii să fie deschiși. larg. mulțumesc pentru semn.

mihai, va mai fi pigulită. cu sintagma... poate ai dreptate.

george, obositor de ce?! că e lung sau că forțează asociații? cred că forțezi un pic cu oniricul. nu e.

ionuque, ai tu ceva cu copii textuali, văd că ți-a rămas pe schepsis copilul pe sub crengile textului. ar mai fi cuie?! de ce să nu fie?

andule, mă mir de unde atâta irosire de energii. stai calm că faci apoplexie, tinere! am râs zdravăn când am priceput ce vrei să spui. la început m-am enervat, desigur. deh, sunt și eu greu de cap.

ani, m-ai emoționat, zău. să nu uiți.

mulțumesc pentru semne și treceri.

un voodoo valorizat în tradiție pseudobahică. nu știu exact ce-ar reprezenta acest rasputin, poate un fel de twilight zone că, vorba aia, iadul s-a devalorizat constant, a devenit o glumă proastă în care nu mai cred nici preacurații. nici otarava aia, cucuta administrată socratelui din tine, chiar dacă socrate nu s-a dus la îngeri (dante i-a pus o vorbă proastă, era prea bătrân). îmi pare că ironizezi yin-ul, tinere. te joci bine cu textele. nu știu dacă îmi pot permite, dar ți-aș sugera să restrângi un pic experimentele, chiar să scrii mai puțin. macerația nu strică.

o discursivitate interesantă introdusă într-un clivaj ce pornește de la chimic, prin mineral, spre organic într-o aparentă distorsiune a realului, o reorganizare a lui după legi complicate, stângace uneori. pericolul e acela de a instaura un haos semantic în care sememele sar pulverizate precum părțile ca un organism tăiat cu drujba. de aici impresia de limită spre coșmaresc, spre artificialitate. se vede potențial în mâna care scrie. cred că, la sutură, construcția mai are de câștigat, dar merită atențe.

cred că ai prea dese insursiuni într-un spațiu disonantic ce nu face bine la nivel de expresie. textul mi se pare bine construit ca idee, chiar jonglează cu efect deseori, dar alambicarea pare inutilă în momente precum:
\"fluxuri de beznă în valuri de haine\"
\"vei eșua în brize prăfoase printre pomi cu respirații chircite de var\"
\"orfanul ce-și poartă pe brațe copilul de sânge comun ruginit în fund de epave\"(sic!)
înțeleg miza de confluență a sedimentărilor pe barierele dintre \"limbaje\". totuși, există la nivelul construcției o crispare.
rețin simularea ideii de acvariu. îmi pare chiar o transmutare de genul \"cine e peștele, cel din acvariu sau eu, cel din celălalt acvariu?!\" poate prea puțin transmisibil titlul, deși s-ar putea merge pe ideea acvariului cadran.

ar mai fi o idee... când înfloresc cireșii, macii or fi aduși de la sere, eventual pentru amoc poetic japonez. așa e când ni se pare că i-am înțeles pe alții și eludăm orice regulă. că de-aia ne-apucăm de tanka, renku, rubayat și gazel. propun o deplasare spre marea pozie din alaska.

nic, ai fost revoluționar, mai ești. milităm, așa trebuie. treci rar, așa-ți și stă bine, dar mă bucur când o faci, mai ales dacă-ți place ce vezi pe-aici. mulțumesc!

petre, văd că urmărești foarte atent modul în care părțile textelor se leagă. ai tu ceva cu asta. also, mă bucur că ți-a plăcut. mulțumesc!

diana, n-am înțeles eu prea bine de ce intercalarea aia de nume. cred că surrealism e, dar nu aici. mie mi se pare că ești cam confuză, dar nu asta e o problemă. merci pentru trecere!

dana, mulțumesc pentru apreciere. adevărat, în textula acesta am plecat după linii simple. mă bucură semnul tău.

ovidiu, poate că am înțeles impresiile deși ai urmat un mod original de a lăsa un semn. mulțumesc.

zicea unul, mai hâtru:

eu sînt ce n-am fost niciodată
și-un sfert din ce era să fiu!
..............................
sunt arcul primului avânt,
trompetă,
placă,
diafragmă
și... dracu știe ce mai sînt!...

îți propun să pui virgulă după fiecare substantiv, pronume sau verb. evită restul părților de vorbire. acum, fără glumă, cred că, înainte de a ne lăsa bântuiți de talent literar, s-ar cere o minimă cunoaștere a regulilor gramaticale . scuzele mele, dar...

și eu înghiții în sec la partea fără comentarii, cred că tare mă mâncau buricele degetelor, dar tăcui. văz că mai sunt nemulțumiți. totuși parcă prea ești metafizic la ps\'ul cu înjurăturile. mai bine dăm laba cu ursu, adriene! punem acid pe palmă și o întindem.
salve!

mihaela visalon,
ai respectat punct cu punct pașii scenariului și, cum am și anticipat, faci circ. abia aștepți să vină cineva să-ți pună întrebări care te supără ca să începi să țipi că nu ești lăsată să-ți spui părerea, că ești o victimă, că tot universul complotează împotriva ta. și când comentariile de sub texte nu-ți mai ajung, te defulezi prin texte pe care mă abțin să le cataloghez. modul disproporționat în care vezi lucrurile nu e treaba mea, sunt oameni care se ocupă cu studiul comportamentelor. te rog doar să nu deturnezi în mod grav lucrurile. cine nu știe de unde au plecat lucrurile ar crede că ai stat vreme îndelungată prin închisorile comuniste și-acum ești cenzurată de un nenorocit de ceaușescu pe care n-au reușit românii să-l împuște. de fapt, singura care nu era de acord cu recomandarea textului mădălinei nica erai tu. ți-ai spus o dată părerea, ai văzut că nu se zărește nicio replică, ai repetat manevra. doar-doar răspunde unul din rahații aia de cenzori ca să începi să țipi că nu ești lăsată să-ți spui părerea, că ăștia recomandă pe cine vor ei, că bubuie, că fulgeră, etc. nicidecum nu poți admite că greșești, că acel text a fost apreciat de câțiva oameni și că, admițând faptul că aprecierile sunt greșite, ne putem spune părerea decent, nu cu rea intenție evidentă cum ai făcut-o tu: \" atrag atentia editorilor ca rubrica recomndate nu este o gazeta de perete unde ei trebuie sa puna ce le place, sau pe cine iubesc\". nu eu am recomandat textul, doar că m-a deranjat modul în care puneai problema. s-a văzut intenția ta de a sădi acolo semințe de scandal. inconștiența îmi aparține. am intervenit și ți-am dat prilejul de a te automartiriza și de a-mi dedica un text cu asociații morbide și deplasate. nici măcar citatul acela nu te-ai străduit să-l reproduci întocmai. eu spuneam \"să NE VEDEM lungul nasului\", ceea ce e cu totul altceva. dacă tu spui că reprezint mentalitatea ceaușistă pe acest site, de ce nu te întrebi cum de te poți exprima nestingherită. demagogie, mihaela visalon!
dar, cum pe tine te caracterizează un anumit mod de a distorsiona ceea ce se scrie... nu e prima dată când comiți scandaluri pe site, mai pot menționa o mulțime. în unele ai avut, evident, dreptate, dar și atunci ai făcut un spectacol trist și inutil. eu îmi cer scuze pentru orice lezare pe care aș fi putut să o produc și-ți promit că voi face tot posibilul să nu mai existe nicio polemică între noi. cea de față o regret și-mi ajunge. scuzele mele încă o dată.

semnează,
un alt ceaușescu.