Poezie
setea, marea sete
1 min lectură·
Mediu
nu cunosc liniștea de a scoate capul printr-o femeie schimbătoare
în mijlocul ei, furtuna e ca o cămașă prea largă cu nasturi de pământ
odată, respiram prin mâneci, tot pe-acolo vedeam cum
se lovesc mâinile de un asfințit roșu dar era carnea ei, setea ei
de a nu lăsa nicio urmă prin deșertul pe care-l împărțim
ca real. nimeni nu ne spune că suntem săraci, întâmplările
își schimbă des învelișul proteic. când mă scufund în nisipurile mișcătoare
am senzația că mă nasc în partea cealaltă a iubirii până când sunt prins
în pântecul confuziei. stările se înghit una pe alta, rămâne doar un orgoliu
sătul, o vietate acvatică umflată de toate apele secate
mâinile sfâșie căldura, altă cămașă uscată. trupul a rămas o lipitoare
care-și încovoaie oasele și se îndreaptă spre dumnezeu
033.785
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan mihuț
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
dan mihuț. “setea, marea sete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/244122/setea-marea-seteComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CRCRcezara răducu✓propriocepțiune regăsită respirând prin femeia iubită.mi-a plcut.amical,
0
NMcând introduci alteritatea ca suport al zicerii, acea alteritate care să nu țâșnească exclusiv din sine, zicerea asta se stratifica până la simplitate. (deși alteritatea tot prin sine se naște)
orice poftă e o descătușare prin întoarcerea cheii. iar aici cheia e starea de la mijlocul dintre spirit, experiențialism și suflet. via eliberarea de materialitate (corpul)
orice poftă e o descătușare prin întoarcerea cheii. iar aici cheia e starea de la mijlocul dintre spirit, experiențialism și suflet. via eliberarea de materialitate (corpul)
0