Poezie
autoportret într-o oglindă fictivă
1 min lectură·
Mediu
începusem bine de tot, vedeam
până în profunzimea misterelor
îmi croiam pârtie printre ezitările altora
descriam totul cu tact, fără grabă
mă munceau elanuri creatoare
pe care le satisfăceam meticulos serile
stăteam undeva unde creșteau ciuperci și căpșune
studiam filosofia sub o mansardă
desenam cu degetul în praf
supuneam marginile foilor scrise
lăsam, cum s-ar spune, semne peste tot
ei îmi ziceau ești briliant nu vezi
ai să iei prmiul nobel ai să invenți
noi teoreme metafizice grăbește-te
dă-ne dedicatii pe cărțile tale
vrem să fim generația care te-a cunoscut
înainte să fii celebru și mizantrop
eu auzeam de departe vocile lor
și uneori mă făceam că răspund unor scrisori imaginare
îmi luam o poză de poet damnat
zâmbeam
ei considerau asta foarte uman
074370
0
