Dafina David

M-aș topi în curând, din pufurile florilor tăiate, în cercurile frunzelor căzute-n apă - undele \'chistate în zale argintii, ruginii, înnegrite. Ecourile se duc pe fluturi, în râuri clare,

Sunt mai bune decât mine. Să mă vezi, totuși, trecând pe stradă, goală pușcă, îmbibată de aerul ars- mă lasă să stau așa, sforile nopții să fie învelișul meu, cărarea să mi-o sap înainte cu

Înțeleg rostul când deschid ochii și pun în urma lor liniștea asta. Asta asta, nu te-ai întrebat ce-i în spatele micuței mele staturi, asta, asta, să-ți amintești apoi c-ai întrebat ce-i în

Nu cred c-o să poată arunca peste acea pilota exorcizantă, întins pe spate aidoma câmpului sub vărsatul întunecimilor. Merg prin atâtea posturi cu el, împletind mâini care nu mai

Mi-ai purtat-mi-ai repurtat sărutul din sâni în ceafă- pielea brună și ceara lipită pe lumina veiozei le-ai pus cu mâna ta pe soldul țepilor micuți din vaza cu flori uscate și crenguțe albe. Mă

Drumurile nu fac galbene capele ridicate peste norii negrii - îmi începe în palmă, stagiul ritmului amestecat cu poveștile închise în dulci linii pe care nimeni nu le mai știe

Ar fi trebuit să țin în mine teascul alb al zilei ce-ai pus-o cu palma adânc în nisip și ca să nu vezi îmi vărsam ascuns pleoapele oțetite de praful ascuțit al pietrei. Am picioarele de cupru,

Oh, \'Să fiu iubită.\' Să fiu iubită ca păpădia în ciocul apelor pe care dulcile ei petale se-nscriu monoton și scump. În vârsta lor solaris e timpul să se pună mai multe rânduri de degete,

Nu ne mai uităm în dungile din palme, că se creează atâta fericire: atâta spumă caldă se șterge de palmă și nu castanul meu cu ramuri grele o să ne prindă în căderea din vârful lui. Râmân,

Ce amar sân să-mi crească în ureche (?) am păstrat inima lui de linte - sunt prea multe frânghi întinse spre ape, sunt prea multe plute măcinate de stânci. Să-mi fie bine nu-i un minut, n-o să

Nu ne întindem la soarele de lacrimi pe care soarele de mare pe care soarele de pământ îl prinde în el. Mi-am luat întâia carte pe genunchi. Tu nu credeai că știu să citesc, pleoapa pe care o

Îmi cerne clipa asta adevărul prin oase, se scurge tăcerea, bate ca un ciocan străpuns de rugină- miza a fost odată, acum e doar pionul spânzurat de o pătrățică oranj. Îmi cerne, pe clipa

,și m-am simțit chiar eu, câmpurile în care ninse, norii care le ninse, iarba care putrezea dedesubt, iepuarșul meu care avea un nume, păsările care

This is my Siberia merg greu prin stuful zăpezii la colțul tău cu gropi de nisip- sunt bube largi în pătura moale a pământului. Se iubesc duzii prin rădăcinile lor goale împletite să-ți revăd

Prin tine văd urma așteptând să intre-n pădure, un animal rănit forțat să se ascundă în mijlocul acestui for de oameni verzi. . Acum, știu, în fața mea nimic nu vorbește ori tace, nimic

Deja se crapă de zi, se strică sub călcâiul uscat pe care îl târăști în Serene și nu te prinzi de umerii mei. I see you in Serene, când ți-ai pierdut mâna cu care să-nșiri scoicile de mătase și

De unde îmi culeg apa, îmi trec gusturile triste peste limbă îmi trec adierile albe peste pulpe- călăresc către pajiște peste dealuri jupuite de cerbi. Turmele se termină lângă canal, îmi