Poezie
Acoperișurile
Dicocodino avea
2 min lectură·
Mediu
Mi-ai purtat-mi-ai repurtat sărutul din sâni
în ceafă- pielea brună și ceara lipită pe lumina
veiozei le-ai pus cu mâna ta pe soldul țepilor
micuți din vaza cu flori uscate și crenguțe albe.
Mă paște singurătatea, țiglele umplute de iarnă,
acoperișul înclinat în noaptea amară deopotrivă
afară-înăuntru;
de-ți legi mijlocul de conul ei închis și albăstrui
să nu-l frângă lumina când soarele o să crească
din cer [literele de sub el, literele deasupra lui,
literele de ghips- între- toate literele lui sunt de
ghips.]
Săruturile tale s-au purtat cu mine ca un copil
într-una din zilele de vară pe-o margine a satului,
pe mustața canalului putred- cu tandrețea vântului
și pleava din maluri suind apele. Mă crede! îmi
șterg urmele lor de pe pleoape- n-am plâns, o clipă
nu m-am întors în tine, și-n coarnele de sare ce-mi
stau în frunte s-au prăbușit de mult chibritele ce
ți-au pus în coaste faptele mele. Mi-ai smuls
din piele întunericul, mi-ai luat sub tine piciorul
să-l încălzești- si totuși n-am să pot niciodată să-ți
port mai sus răspunsurile [când pun din genți
cărbuni deasupra fumului ce ridică cenuși fine în
cer și coșurile din urmă părăsesc negre lumea
aceasta.]
Să mă suni o dată. . la urmă. . când o să las bluza
să stea mare pe mine, părul prins în agrafe și
ciorapii de lână rupți în călcâi [comfortable enough,
as they’ve all once said! i say \' it is to funk low our
bedroom\', the mist will show up in our window
and i’ll play alone the zoom that strikes for this smile
- it is to funk low our good-bye embraces, the mist
will show up in my window ’grids for a ride that
ends forty feet there.]
O să-mi potrivesc spatele în oglindă, pe urmele
bej ce le-au lăsat somnul adânc.
001593
0