Diamante portocalii
Am crezut ca abea se vede viața într-o rază ce îți străbate grăbită ochiul deschis în lumină. Am înțeles, în sfârșit! Iubirea îți ghicește toate gusturile, proptită de o inimă ca o
Sa nu mă vezi
Să nu mă vezi în oglindă, să nu mă vezi în capul unui pod, o avalanșă tăcută pe un pisc ce-i cu soare galben uns și-o zale crestată de-un arc mă-npinge în liniștea arsă a zilei- așa au
Astrud
Un pitic mă-ntreabă-n care cred dintre o noapte și-o zi, cred ploaia blândă, cred pajiștea și norul ce-mi ține umbră, mi-e teamă de-un surâs de buze să-l apăs și-n urmă să-mi îndes batistele-n
I
1.Aici stau! c-am suit un munte ș-am trecut o mare, că am tăiat un cer și-n pielea unui urs mi-am aflat culcușul, când, seara, de-o dungă roșie lăsată pe case, se făcu mistreț grăbit să mă
Cercuri
Mijea un soare călduț la fereastră când mi-am deschis ochii trezită de ceas. O zi avea să-și lungească măsura, scrutându-și orele, netezind fiecare piatră pe care aveam să calc. Drumu-i
Șarpe
O zi-n care nimic nu mai poate răpune moartea! mașina scosă pe potecă, o-ngustă mână fluturând batista, se caută toate astea atunci când te detașezi suficient și-n gând culorile verii sunt
Rațe
Prin tine văd urma așteptând să intre-n pădure, un animal rănit forțat să se ascundă în mijlocul acestui for de oameni verzi. . Acum, știu, în fața mea nimic nu vorbește ori tace, nimic
Oxigen
Mita, îmi scriu numele-n palmă, de cineva s-o uita la bătăturile mele, de cineva s-o face încetișor culcuș de milă penrtu mine - îmi scriu numele. O poveste ce-și umflă paginile sub
Papagali
M-aștepți, în sezonul ăsta-i scurtă vremea cu bomboane sparte-ntre dinți, căci afară de tot ce cunosc, voi termina desenând în geam aburii dați de căldură și frig. Cine-și alege cuvintele
Technicolor
Te aștept, de aici, plinul unei batăi în aer, jumătatea unei cape alunecând sub pași, un plic legat cu ceară, gol în săgeata luminii - clar! mi-au spus întrebările, și le pun pe lângă mine,
Altshift
N-am nimic, prietenul meu, tu treci prin mine ca o cărare pe frunte: altshift, sunt nevoiașă de aceasta, căci n-am nimic iar TU ai atat de mult. Scriu din ce știu, se fac albe panglici la
Fetiță-Cactus!
Că va sosi, cu multe mărgele din capătul lumii - iar ele, o cană de tablă desenată, în care să ne pregătești la toți ciocolata cu lapte. În casa lui îmi păreau toate de nisip- masa lipită de
Fir de mătase
Își deschide aripile, soare-i lucire gri, spasm în organul dintre coapse, schijă de lupă cleind valea, își deschide aripile și umbra-i de-o palmă se lasă pe-o parte. Minciună prinsă de limbă,
Supă
Prinsoarea-i cu uscatul, mintea-i cu sufletul și nimeni în lume- de unde-i începutul să mă mestece și mijlocul s-adune, apoi sfârșitul să mă scuipe-afară ? Multe vorbe nu-și știu căta-n
Senin
Ești aici, din toate, am renunțat la distanță, macini răcoarea, din toate, am renunțat la frig. O bestie își soarbe pofta deasupra mea și-am renunțat la teamă - trece norul ăsta, furtună cu
Pară
E o pară din care culoarea mușcă : constanță a pistruilor din coajă , albe striații aprope de codiță și puful de floare abia uscat. E o pară aproape coaptă, cum toamna se uită între noi și
Complezență
Iubirea se face că nu știe, tu ai pășit desculț pe jar, diminețile, tu le-ai agitat în măsură să-și sfarme soarele- doar tu-ai strunit în jar cu bățul. Ura nu vede dar se face că știe, tu
Toarsă
Pune o mână, culcă piciorul unde-i neted c-atâția bulgări copți de mere, se mai înnoadă cu ei privirile noastre- și buzele, fă din carnea lor un răntaș, mai spune-le să tacă de-i în vorbe să
Pomul
Six, m-ai visat azi-noapte: cu rădăcinile pocnind sub pămînt, vesta-mi fusese țesută de Șapte și frigul mi-a pătruns în ea din frunze,crengi și din tulpină. Floarea mi s-a uscat, tu ai văzut
SubSol
Nu m-ai pierdut, de-s tristă: mă amăgesc că ploaia-i semn de bine- de m-ai plăcut vreodată pentru asta, sunt tristă și așa. Pentru că ăștia suntem. Sunetul schițează în noi octava de
Untitled
Ochii ăstia n-au cunoscut ploaia, bătaia grea și inegală-n geam sau fluidă ca petalele de praf abia întâlnindu-și umbra palidă-n sticlă - se duc în cer, iertare să-i ceară că numai de el își
Six
De stropi mari m-am îndoit, ploaia c-o să vină, depărtările c-or să știe unde aproapele își ferește praful de pene, și-apoi atâtea aripi să-ndrepte respirația acestui nor ce scapă
Þări sub Artic
(nu vorbește-n copcă peștele cu albe dungi în iris, huskiul vâslește din coadă peste fulgi, pescarul doarme-n șubă cu-n soldățel de plumb rănit la picior) ce-nseamnă că visuri de plută
Dopuri
Decând am pornit la răscruce să ne furișăm de nostalgia cu 7 capete- ca sarea de ocean și aleanul păsărilor de pădure, decând în noi s-au băut treptele, în șiraguri ce-au vidat ața, mi-am
