I

imi place imaginea cu :\"stele de mare îngropate-n nisip și se mai vede acolo/
numa vârful munților colorat în alb și negru..\" si toata strofa 1( foarte reusita)

multumesc pentru aprecieri:)totusi, poate ar mira cat de putine-s voite si cate sunt la voia intamplarii atunci cand scriu. pana si scrisul mi-e la voia intamplarii, adica e la voia lui. asta-i farmecul cand scri poezie, sa-i lasi cat mai mult spatiu celui ce simte, vede, din tine. cred ca fortarile acelea vin din dorinta inconstienta de a controla ceea ce este spus, desi ajuta mult sa-ti retraiesti textele si sa reformulezi acolo unde trebuie.

sunt cateva imagini bune, blurate insa de altele care scad poezia, aiuristice, pe care nu stiu daca le percepeti ca atare.
Genul acesta de poezie.. moderna, postmoderna etc nu poate fi salvat decat de imagini care sa aiba forta de sugestie, sa ramana intiparite, fie de articularea unor idei extrem de interesante, cu miez, dupa cum, probabil, stiti.


Primele doua versuri(de ex.) curg frumos, apoi necheaza mistretul in locul calutului pegas.
In strofa a doua - o alta imagine buna..lasata la macerat in sange negru
In strofa a treia: dupa ce \'casutele pluteau a vis\' si \'soarele mugea de torsul unui fag\'(nu am inteles de ce nu mugea fagul, putea fi un madrigal-padure!) nu va asteptati sa va iau in serios daca singura nu va prea luati(fara a deveni atat de serioasa, geniala incat sa va dauneze).
Eu nu ma uit sa vad ce a tors pisica dupa ce pisica nu mai toarce, insa discernamantul trece inaintea pohetizarii si chiar inaintea tonului(de altfel placut); asta nu inseamna o ingustare a libertatii, ci o intelegere a ei.

mersi de trecere, mihai. toate sfaturile sunt binevenite. nu pot sa spun ca ai sau n-ai dreptate...desigur ca ai.

cred ca conteaza mult tipul de sensibilitate poetica sau umana..cum ai spus, tu nu te intorci in timp asupra pisicii, eu ma-ntorc, ar fi totusi o prostie sa afirmi, asa cum ai si facut-o de altfel, ca a fi intr-un fel in detrimentul altui \'fel\', denota lipsa de autenticite. autenticitatea are destul de putine in comun cu stilul, tind sa adaug. in realitate cat am avut parte de recenzii din cadrul unui cenaclu mi s-a spus ca scriu preromantic...parnasian samd ce sa mai creada fata? :)
dar inca o data, ajuta mult sugestiile tale. discutam doar idei, asa cum le vedem fiecare

oricum, sange negru, noapte, dormit in suba, soare mugit-la sat vitele mugeau tot timpul spre-nserare in drum spre casa- vanatoarea de turturele death indeed, prezente sunt in toate strofele, articulat. nu-i vorba mai mult de acel mistret rau-noaptea sau de acel urs si mai rau-eu ci cat de aparentele firii: case, siluete de cenusa cu umbre de jar. imi pare sincer rau ca nu reusesc transpare ceea ce simt si vad inauntrul lucrurilor, dar daca am lasat senzatia de delasare, vin sa corectez. ca lasi libertate discernamantului nu-i cu nimic mai prejos decat cotrolul lui. si nu e vorba de genialitate,ci desigur, de libertate si cautarea unor sensuri mai adanci.