Poezie

Liniștea

Anotimp-tice

1 min lectură·29 iulie 2008

Mediu

S-a luminat, peste atingerile tale au tăcut

zorii; e o dimineață e un sărut pe pleoapă o

veșnicie la capătul genelor.

Se lasă liniștea, bătaia pulsului încă se spune

în venă; cade lin praful camerei peste noi

- porțile noi deschid locuri vechi- raiul tăiat

ca o plută, din aceeași daltă niciodată același

rumeguș. Îți sufli obrazul fin peste- poate

n-o să mai fie niciodată: eterul e o gură mare;

poți bate cu ea toți soldățeii de plumb.

Mă umflu în gândurile tale, rotund mă zbat

în pieptul tău- dimineața norii trec mai încet

cerul; măsoară geamul, liniile noastre goale.

E o lumină de care să te perii cu tălpile.

S-a luminat s-a luminat, e o cută în care noi

dormim cu ochii deschiși, din înțelepciunea

gustului pe care îl avem împreună: o harpă

un cântec un miez de coastă neîncepută.

Creștem din ea două perdele umflate în vânt,

una galbenă de dantelă, alta neagră de pânză.

001.511

Dafina David. “Liniștea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/1794560/linistea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.