Poezie
Supă
Six
1 min lectură·
Mediu
Prinsoarea-i cu uscatul, mintea-i cu sufletul
și nimeni în lume- de unde-i începutul să mă
mestece și mijlocul s-adune, apoi sfârșitul
să mă scuipe-afară ?
Multe vorbe nu-și știu căta-n ele, că prinsoarea-i
cu uscatul , eu de-o barcă aburind pe râu,
tu stins de sfoara ei lăsată-n apă.
Aș vrea sa nu se-amestece cu noi, dar știe
că din carnea noastră supa-i cu aroma de piper,
grăsime,frunze și boia.
-Mireasa ta, eu sunt iar tu vâslaș de sticlă ,
se-afundă amintirea toată, și-ntinderea albă
de ierburi ,
și-ntinderea obosită de apă, luna muncită-n ogorul ei
-reflexiv, reflexiv, aproape de capătu-i brun.
As vrea dintre noi să ia pe niciunul, tu vas forat
de sticlă, eu mireasmă de strugure albastru
-multe dintre vorbe că nu-și știu face cochilie.
023.205
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dafina David
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Dafina David. “Supă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/13955902/supaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
inteleg ca-i un poem ermetique, sunt cateva vorbe care mi-au placut dar sa stii ca tot poemul nu-si are pentru mine nici macar cea mai mica urma de inteles.
0
nu face nimica. te mai astept si alta data, poate cu rost mai bogat.
0
