Poezie

Six

1 min lectură·14 aprilie 2010

Mediu

De stropi mari m-am îndoit,

ploaia c-o să vină, depărtările c-or

să știe unde aproapele își ferește

praful de pene, și-apoi atâtea aripi

să-ndrepte respirația acestui nor

ce scapă săgeți. Nu mă-ntreb

din ce-i făcut , că oricum aflu, că

nu sunt singura, chiar de-n lume,

tot cerul se sprijină de pietre.

Și totuși nu-i vară, soarele-i doar

carpăn cu priviri galben-obosite, își

scrie striații de tun în călcăie

- nu-i cu albastrul cer să facă tulpini

lichide de floare, emanații verzi

risipite de trezirea lor la răsărit.

Cui mi-am pierdut somnul încât

anii-s din jumătăți de zile?

cât viața unui fulger lovind asfaltul,

(întotdeauna au fost între părțile lui

culori ce n-au dat înapoi culori);

mie mi l-am pierdut, încât de teamă-s

zdrobită sub pleoape să nu-mi fie

privirea întâlnită cu pământul.

001.658

Dafina David. “Six.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/13936909/six

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.