Poezie

Solaris

1 min lectură·12 martie 2008

Mediu

Oh, \'Să fiu iubită.\' Să fiu iubită

ca păpădia în ciocul apelor pe care

dulcile ei petale se-nscriu monoton

și scump.

În vârsta lor solaris e timpul

să se pună mai multe rânduri

de degete, mai multe mâini

pline- aspre însemnări cu

tichia emoțiilor care întinde

gândurile, netezește rărunchiul

glasurilor rămase de la-nceput

în urmă.

Oh, să fie ele iubite. Ca zarea

pe care se tivesc tractoarele semănând

pajiștea parfumată.

De mijlocul lor să se înnoade

toate frânghiile care

flutură zboruri la altitudine

- baloane și păsări deopotrivă.

Mai dulci coapse nu se pot pleca

peste, de-a lungul luminii.

Să fie ele cele iubite,

să știe ele începutul câmpului,

dezicerea de mirosurile arse

pe urma lor rotundă

- mai dulci, nu se pot pleca

în fagurele scurs de miere

cu o amiază în care sensurile

amorțesc în eterul întrebărilor

și nu mai pot obtura leșul

apei care despică cerul pe-o parte.

Să fie ele iubite până ce

bătătura lor își subțiază fetișul

ierburilor făcute cenușă.

001.284

Dafina David. “Solaris.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/1773149/solaris

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.