Poezie

Trezirea

Saice

1 min lectură·9 martie 2008

Mediu

Cred că-mi sting genele peste negrele-ntrebări

- din iad- din edenul greu al cerului

-din portocalii udați de Constance

- din canta dereticată cu fiecare bar a sol,

a re, a mi.

Sting fiecare geană într-o nouă lumină care

n-o să mai îmbrace semințele în călduțe câmpuri

așezate sub stele.

Simt că n-o să mai îmbrace semințele.

- Inflamatele mâini care n-or să mai aibă

ce pune-n ghiveciuri,

nici măcar cu venele epurate de lumene șirage,

fante încolăcite, duse în singurătatea bobului

de iarbă suspendat,

suspendat în seve, în susure șirage deasupra

- Pod\'alii întorși din coronița ei veștejită,

numiți a do, a mi, a re.

001.308

Dafina David. “Trezirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dafina-david/poezie/1772588/trezirea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.