Poezie
Haluce
1 min lectură·
Mediu
Pășesc în semnul de carte.
De ce-a facut tata creionul atât de ascuțit?
De ce să-mi plimb îngândurată
liniile lui slabe în josul foii?
Orele fixe nu-s încălțate în balerini de catifea.
În semnul meu din carte,
în staniolul bomboanelor de zmeură,
liniile converg în vâsle grăbite,
în somni uriași prinși în pânza aspră
a năvodului;
solzii crăpați pe lespedea întinsă sub bărci
- din ei, în semnul meu din carte,
îmi cresc falange roz.
001.417
0