Poezie
Epistolă
Anotimp-tice
1 min lectură·
Mediu
Din strânsoarea pe care o bat cu
pumnii, o mângâi până se satură,
ciocolata sâsâie sevele verzi și
uleioase- aici o să credem din nou.
Toată lumea știe să se ascundă;
de unde vin de unde vin rănile,
cum se surpă podul subțire,
cum piatra se face praf și vântul
o ridică în nori groși de marmură.
Dintre olive dintre olive ramurile
strâng sudoarea, strâng țărmul orelor
- acum ce văd ce văd? nicio rană
să se perie de izvoare, nicio bubă
veche să se vindece,
doar contrabalans si spețe:
coroanele scrise cu alb striază
subsoara în leagănul florilor
de olive- fumul ajunge, stă puțin
aici și se ridică mirosul pronunțat
al tatei prin lizieră ajunge,
stă puțin aici și se ridică.
- Aripa micuță și goală: mai 6
mai 6 săptămâni până o să poată
zbura; deasupra fumului țepii vor
trosni fiecare câte o pană așa rotundă
că soarele n-o să-și mai postească
razele decât de-a cercul.
001280
0