Dacian Constantin
Verificat@dacian-constantin
el, poemul, spune că sunt clipele numărate când carnea are destin prestabilit și că de nu se aude nimic dinspre el, e semn că nu există !
treceri onorante, cu sau fără ocazia unui poem bun, Monica, Florian ! Mulțumesc.
Pe textul:
„soarta cărnii" de Dacian Constantin
Costin, ai dreptate, în casa copilei, în straie de alarmă așteaptă versurile neisprăvite. Firesc că fetele nu aveau intenții de canal tv necodat ! :) Iar schepsisul nu există, căci s-a vrut descriptiv și s-o poticnit în banal. E un experiment și mă bucur că nu te-am păcălit :) pentru că astfel învăț care-s hărțile corecte. Rătăcesc cu povara cuvintelor peste ceas și bobârnacele mă trezesc. Îți mulțumesc,deci. Și da, proza...
prietenesc,
Livia
Pe textul:
„buclă în timp" de Dacian Constantin
mai ales idei.
și tăcerea poate fi solemnă, mai ales în fața descriptivului.
trebuie însă să știi că am simțit însuflețirea acestui poem. culorile și stările lui.
mulțumesc.
Livia
Pe textul:
„Solemn ca oboseala" de Corneliu Traian Atanasiu
Și, Ioana, am să îți răspund la întrebare ușor cifrat: da, aleg drumul acela periculos, parcă pe stânga, nu?! :)
prietenesc (și obosită),
Livia
Pe textul:
„neuimibili" de Dacian Constantin
Mă iartă, Mae, dacă nu știu să prelungesc un text de sus, aici, în comentariu. Îți prețuiesc aprecierea și mă încurajează. Ca și critica, de altfel, pe care o aștept cu atât mai mult de la tine cu cât îmi arăți și când îți plac.
cu insistență, prietenesc, :)
Livia
Pe textul:
„soarta cărnii" de Dacian Constantin
în zori, după ce proiectul la care lucrez se va fi rotunjit a GATA, voi reciti cu mințile toate, versurile tale, inspirate sau nu.
Mulțumesc.
prietenesc,
Livia
Pe textul:
„soarta cărnii" de Dacian Constantin
Alesesem inițial ca subtitlu \"vizită la exorcist\", dar m-am răzgândit.
Vă aștept, așa cum ai zis, Florin, și data viitoare, \"pertinenți\" și tăind în \"carne vie\" ! :)
prietenesc,
Livia
Pe textul:
„soarta cărnii" de Dacian Constantin
Și da, în fața Poeziei se opresc simțurile pentru a deveni o nouă specie de adevăr. În fața iubirii e invers: adevărul îl ai în desagă și...strunești simțurile... cu el ! :) E doar o confesiune ! :)
prietenesc,
Livia
Pe textul:
„Confesional" de Dacian Constantin
prietenesc,
Livia
Pe textul:
„e cotropit cireșul" de Dacian Constantin
Imaginile poemului tău au forță, aproape că vad un clip cu tot ce descrii. (nu e un \"t\" la \"veșminte\"?! se poate să circule zurbagiu cuvântul ăsta ori... mintea mea)
Aș simți și iz ușor senzual, dacă nu m-ar încânta mai mult ideea luminii atingerii. Adică, într-un fel, tot aia.:)
E târziu, mă iartă. Noaptea mea are deja pantaloni ! :)
prietenesc,
Livia
Pe textul:
„numai mainile tale" de Nuta Craciun
Între noi,fluid al firii, dincolo de ea.
Trupuri domnitoare peste minți inspiratoare.
Inspirative.
Respir.
Deci circulăm, domnilor, cu grație și cu împleticeli.
De doi în unul. De Unul îndoit.
Acesta nu e o poezie. E-un fior cumplit.
Altfel nu știu cum să zic.
(raport ascuns: citit text de patru ori, de la început la politica de confidențialitate a paginii, și invers. Apoi, pe lateral, și-n fine, în zigzag. Concluzie personală: intolerabil (de)plin!)
Pe textul:
„mă inspiri cumplit" de ioana negoescu
prietenesc,
Alina
Pe textul:
„Sighișoara" de Dacian Constantin
Îți apreciez, Lory, sensibilitatea gândului care te-a dus aici, atât de generos.
Iar a scrie poezie cu rimă, nu mi se pare deloc ușor :)
Cred că mesajul este transmis !
Mai rămâne, mereu sub semnul întrebării, reacția noastră față de lumile de lângă noi. Cu îngeri și demoni, deopotrivă!
prietenesc,
Livia
Pe textul:
„Îngeri tăcuți" de Lory Cristea
Cel mai mult îmi place mie \"poem\" (deh, pot și eu pricepe mai ușor!), iar celelalte două aduc circular imaginea plopilor, în ipostaze diferite: în rigole se adună sufletul plopilor, apoi dinspre crengi vine veste de aversă.
Mie îmi trebuie atât de multe cuvinte...de aceea, apreciez aici, acum, tablourile condesate ce SE spun, dincolo de marginea versului.
prietenesc,
Livia
Pe textul:
„Haiku" de Corneliu Traian Atanasiu
Mi-ai smuls un zâmbet sincer cu modul în care ai formulat titlul ! :) Nu pentru că nu ar fi fost în deplină conformitate cu gândul meu, ci pentru că \"supercălin\" e chiar prea mult :) Nu există așa ceva și știi și tu, și tare mi-a fost teamă să nu fi fost un pic ironic (nu că n-aș merita-o).
Niciodată sufletul meu nu a fost mai speriat ca acum când am văzut acest nume scris de voi. Ca atunci când te izbești cu ochii de ochii tăi, în oglindă.
\"Cum aș putea să nu zic\", mulțumesc, Costin ?!
(offtopic cumva : Și a început chiar acum să plouă aici, pe străzi pe care Călin n-a pășit niciodată !)
prietenesc,
Li
Pe textul:
„cum se iubește un bărbat" de Dacian Constantin
Scuze, Mae !
Se întâmplă la oboseală de atât de multă lună mai !
Mesajele însă sunt valabile, evident ! :) Dovadă că nici măcar nu se repetă cuvintele !
Pe textul:
„cum se iubește un bărbat" de Dacian Constantin
Vă mulțumesc!
Alina Livia Lazăr
Pe textul:
„\"Jurnalismul este, mai întâi de toate, un tenace exercițiu cotidian\" (Dorin Popa)" de Dacian Constantin
prietenesc,
Li
Pe textul:
„cum se iubește un bărbat" de Dacian Constantin
Îți mulțumesc pentru proiecție și pentru înțeles !(de ce pentru înțeles?! Păi, cel mai greu coșmar al cireșului e să ajungă compot ! Literar, evident !)
Pe textul:
„e cotropit cireșul" de Dacian Constantin
Nu știu multe despre Levitic, știu că îmi place ceva în poemul acesta, și nu știu ce. Când mi se întâmplă așa, știu că nu truchez. Mă voi mai gândi: să scap doar de blestemul dorinței acesteia de vară ! :)
prietenesc,
Livia
Pe textul:
„Dorinta" de Nan Florian
