Dacian Constantin

Eu zilnic
de la 7.30, apoi de la 14.30
absinth
in tramvaiul 41

:)

prietenesc,

Maria,
Cunosc senzația, și eu m-am jucat așa, cu lacrimile, privind printre gene la soare...
De aceea, mi se pare ingenioasă alegerea ta.
Însă
abuzezi de epitete (\"clepsidra timpului meu\") care nu îți subliniază imaginea, ba dimpotrivă,
o slăbesc,
o lălăie,
zău,
ce ar fi, uite, ce ar fi să încerci să scrii totul
să scrii ideea
fără bucle
fără detalii
ci așa, ca și cum mi-ai spune-o mie iar
simplu
ca unei surori...

dacă nu ma crezi că iese mai bine
o să găsesc timp să încerc eu,dacă îmi dai voie

pentru că știu gestul... l-am încercat copilă fiind

prietenesc,

dincolo de magia solitudinii
și a atracției înaltului
de la tine am învățat câte ceva,
cum că dacă se repetă cuvântul \"vârf\",
e posibil să deranjeze un pic
liniștea poemei

declar ultimele versuri ale exercițiului
rezultatul său fericit
contemplativul împlinit

dacă nu aș fi citit autorul,
aș fi știut că tu ai scris așa.

zău.

Bi, tu ești? Că și așa zicea lumea că suntem în găști, iată că așa de gașcă sunt, că nu mai știu cine sub ce nume e.
Oricum, poema, despre ea e vorba:

eu am crezut că nu se prea mai pot începe strofe cu \"eu sunt..\" că e așa, cum, stereotipic,
dar iată că încă se mai poate,
chiar nu am simțit că ar fi deranjant,
apoi,

\"pentru aerul unde corãbiile nasc strâmtori\" - este versul cel mai reușit pentru mine aici, așa, că s-a lipit de mine,

și încă,
acolo, pe lângă lemne, ai vrut să zici cumva \"din cauza cariilor\" sau... ia vezi tu...

finalul e orb,
dar,
întorcându-mă la titlu îi înțeleg și semnificația.

acum, că tot călătorie nu e, macaz nu e, cârmă nici atât,
ia zi, Bi, măcar TU ești aici?!

să mă dumiresc...

prietenesc,

Bobadil,

Și încă ce. I-am zis experiment pentru că am vrut să sune ca un soi de descântec,de incantație, habar n-am, de aceea nici nu am așezat virgule acolo unde era imperios necesar...
Voi mai lucra la el. Experimentez :)

prietenesc,

Liviu,

Dacă spui pe undeva, pe acolo, printre file
cine e ANYșoara
să știi că voi a avea și eu volumul
cu tot cu \"pentru Livia, să citească mai mult și să scrie mai puțin\",
așa că poate anunți cum putem să ajungem la el
sau
poate le dai bucureștenilor ce ajung acolo
câteva exemplare de dus la Eliad.

da? :)

Și nu o să creadă nimeni,
dar eu mi-s emotivă la Liviu Nanu printre cuvinte
pentru că el mi-o dat prima steluță aici
și
când o zis ceva, apăi așa o fost
în poezia mea.

Felicitări!

Cu deosebită considerație,

Domnule Radu Herjeu,

Când postați așa ceva, câte un rând, aveți pretenția că emiteți un aforism, un adevăr general valabil, o înțelepciune profundă condensată în maxim 10 cuvinte, o momeală întru polemică sau ce?! Sau pur și simplu vă trece câte un gând prin minte și simțiți nevoia să îl împărtășiți?!
Pentru că nu simt nici un act de creație aici, nici măcar unul de compilație.
Despre originalitatea mesajului, nu are rost să mai zic nimic.

Întreb asta pentru că și mie îmi trecu azi prin minte că iubirea nu poate fi mimată, ci numai orgasmele, dar mă gândii că adevărul acestei afirmații nu interesează pe nimeni.

În ordinea de idei a \"personalei\" dvs. specific că mulți oameni își acceptă și asumă neimportanța, acel \"nimeni\" de care spuneți, și mă mir că nu știți acest lucru deja.
Prin această \"neimportanță\" asumându-și, de altfel, și unicitatea.

Nu, Emi,

nu e un text scris la supărare. nu sunt supărată pe viață, sunt poate prea plină de ea.

Interpretarea ta e un pic subiectivă (pentru că tu știi că tatăl meu nu mai e pe aici), las-o și pe Electra, sunt în temă cu subiectul și, zău, nu e cazul.
Este da, iar, un poem mult prea din mine, dar altfel... cine m-ar crede?

Îți mulțumesc pentru semn.

prietenesc,

Adrian,

Nu pot folosi \"îți trimit\" pentru că nu duc gestul pînă acolo. Dar am înțeles sugestiile, ba chiar am aplicat. Din dorința mea de a fi înțeleasă am abuzat, da, de unele virgule.
Mulțumesc, să mai treci.

prietenesc,

super mode... tricoul kenvelo rezonă la mine din motive pur personale, dar nu asta contează.
contează că penultima strofă are pur și simplu imagine și miros, iar cine nu o vede,
să mai meargă și pe jos
și cu ochii minții bine deschiși

de fapt, voiam să spun că acest poem cu toamnă
și cu românie
este un poem de dragoste
un poem cu pleoape
deci care îmi clipește clipa
și o face, Alină de Manole,
mai bogată prin vers

nu pot decât să îmi doresc ca apele acestui poem
să nu se mai frângă

decât pentru a se întâlni,
da, Doamne,
la malul potrivit

prietenesc,

Alina de Lazăr

P.S. Nu am avut niciodată curajul să scriu într-un poem despre tricoul kenvelo (știi tu, cele simple, negre). habar n-ai cât mă bucur că ai făcut-o tu. să nu râzi... sau râzi complice :)

Elia, cred ca a ajuns incercarea de poem la tine in forma in care am dorit sa ajunga la orice cititor. Iti multumesc pentru asta, pentru rezonanta deci, si, evident, pentru extrapolari... :)

Dana, nu ma supar, cum sa ma supar, vreau mai dese comentarii de genul asta pentru ca asa sporesc, cel putin asa simt eu ca sporesc. De dragul poeziei scriu de multe ori... zau. Nu stiu alt drag mai mare. Deocamdata. :) Sa mai treci, am inteles bine ce ai zis si da, privind din perspectiva propusa de tine e dulceag si neconvingator poemul. E grav, mainile poetei incep sa tremure :) Inima nu. Nu inima !

Raluca, multumesc pentru semn. e ciudat, chiar de aceasta micime si tristete de care zici am fugit. am incercat un soi de demnitate, ufff, nu stiu niciodata sa explic, de fapt, asa cum spune un bun prieten, sunt lenesa cand vine vorba de explicat propriul text. e insa important ca ai primit un mesaj, Raluca. Si eu unul de la tine. Primul, cred. Multumescu-ti mult! Te voi citi dupa incheierea mesajului.

Gabriela, e plural in limba romana?! Poete. E! Acum da, stiu, ai dreptate, sunt un pic... dar de ce suna asa?! pentru ca, in general, se atribuie masculinul acolo unde e neutru si tot masculinul acolo unde feminunul nu are putere. De rea si inciudata, Gabriela, uite-asa, PO-E-TE-LE!Nu feminista! Doar inciudata :) Stiu la ce nuanta te-ai referit si da, am riscat, dar ... experimentez.De suna fals, fals si foarte fals, renunt! Multumesc mult pentru semn. E foarte important sa citesc parerea ta de fiecare data!

Ana, nu o sa explic versul \"poetele nu se dau cu crema de maini\" pentru ca as explica ideea toata a textului. Pot insa sa zic ceva de strofa care te nedumereste catre eminescian. Cerul unit cu marginea pervazului este forma in care am vazut eu erotismul noptilor de amor ale poetei. UNIND - este cuvantul cel mai puternic acolo. Si totusi nu cred ca te-am lamurit cu ceva:

în noaptea lor de dragoste
ele doar deschid fereastra
unind cerul cu marginea pervazului
dând dezlegare la fire
la fiarele sângelui

Ah, iar \"dezlegare la fire si fiare\" - e expresia mea folosita pentru simturi ! Pentru descatusarea lor. Vorbeam totusi despre nopti de dragoste. Nu pot detalia mai mult.
Despre ingeri, da... ai dreptate... nu prea imi place mie sa fac apel la ingeri. Aici am zis insa de LOTIUNEA pentru aripile ingerilor. Ana, ma opresc, de cele mai multe ori ma autodesfiintez asa. Dar iti multumesc mult. Iau totul in considerare si ... te mai astept.

Si da, Corneliu, aveam nevoie si de un barbat curajos in citirea poemei :) Nu neaparat poet, cat curajos :) Este simplu cum ai spus, ca de obicei, e mult mai simplu cum spui tu. Dar da, ai rezumat ideea incercarii mele ! Privind dincolo de ea!

Multumesc tuturor prietenesc si... onorat,
Livia

Ai grijă ce îți dorești - s-ar putea să se îndeplinească! :)

Să fii ca tine?! :)

Ești sigur?!

cu zâmbet,

prietenesc,

Mae, copaca Li îți fac semn cu mâna cum că aprecierea ta o onorează și este cu atât mai prețioasă cu cât, așa cum știe că ai văzut, nu ea a scris cuvintele cele simple și copile, ci ele s-au scris, aproape singure.
Mulțumesc, Mae !

Geometrie în spațiu și timp e simțirea, adunată ghem în dihotomia cireșelor înghețate de pe pagina ta.
Știu unde-i cubul și cât de luminoasă e sfera dintre aripi, Florina, de aceea, trasez ipotenuze tremurate în cuvânt.
Îți mulțumesc pentru echer ! :)

\"... acolo unde exista dorinta de metamorfozare atat de puternica, nici providenta nu intervine.\"
Doar anotimpurile, Codrină, doar anotimpurile intervin. Vii si nebune, deșănșațe și nemiloase. Suntem la mâna lor, așa cum bine știi. Și da, simțul olfactiv e înșelat de retină, și auzul de gustul unor pași trecuți peste buzele astea cărnoase ale verii ce va să vie.
Îmi place că ai răbdare cu vorba mea și că o citești, lucru pentru care îți mulțumesc. Și pentru că suntem concitadine, după ce voi termina cu răvășirile în matcă, sugerez să mergem să pictăm faleza cu tăcere. Așa, ca între zeițe ! :)

Diana,

E primul tau semn aici, banuiesc. Am priceput mesajul, multumesc, ma voi gandi. Voi regandi.

Cristian,

Lupta continua... stii tu!

Ela,

Am retinut sugestiile, pertinente, de altfel. Multumesc pentru pasul facut in celula.
Aceea in care ma - poetic - locuiesc.

prietenesc,

Dorin,

Mă bucur că textul acesta e reconfortant asemeni unui Pepsi. Deficiențe de simțire avem cu toții, deși... cred că ai vrut totuși să spui \"deficiențe de expresie\". Nu-i așa?

Cât despre gol... cine nu simte hăurile, nu cred că e în stare să vadă și înălțimea munților.

prietenesc,

Monica,

Ai identificat cuvintele importante :) Ele contează.

Corneliu,

Al patrulea cuvânt - Iubire - pentru a primi majusculă cere alte câteva cuvinte tot cu litere mari. Dar atât de mari că... aproape căele nu mai există decât în forma cuvântului, și rar, foarte rar, în cea simplă și izbăvitoare, a faptei.

Mulțumesc.

prietenesc,

azi, eu și prietenul meu, adică el fiind tot un fel de Eu și pe la colțuri - un fel de Dumnezeu,
ne-am luat muchiile la numărat
să vedem de mai e vreo șansă să rotunjim
lumea
inimile
glasul
pasul
îngerul
și clipa.

dar mai ales clipa
căci ea, singura pătrată,
ne-a obosit prin repetiție
și prin împungerea de coarne

în piele și-n carnea vremii

am numărat noi, Ioană, ce am numărat
și am concluzionat că NU
muchiile inimii nu pot fi numărate

ca să mă convingă, el, prietenul meu, un altfel de eu, și pe la colțuri - un fel de Dumnezeu, mi-a arătat un diamant

așa am tăiat noi sticlă
să avem ferestre
să nu cumva să pierdem vreo întâmplare
a luminii

mai ales joia :)

Desigur că

NU VISEZI

suavă poema tablou sănătos și sincer :)

Simplu și candid...


Cred că nici nu trebuie mai mult.
Decât privirea potrivită.

Are gust de cireșe poemul tău :)

prietenesc,