desfă-ți buzunarele, tată

la câte colecționează, și-ar putea desface buzunarele.
\"lobii lunii\" și \"viitorul erect\" nu știu dacă îl vor convinge, dar restul poeziei îți dă voie să visezi la reușită.
succes!

frumoasa, declaratia de dragoste a fiicei catre tatal care nu a ras niciodata la propria\'i gluma!

\"desfă-ți buzunarele, tată
mi-ar trebui câțiva arginți indiferenți
la surâsul lui iuda\"

Început impecabil, surprinzător, pactul cu viața prin imago-ul patern, cel ce adună înaintea nașterii noastre \"fluturi și timbre
de mame și arme și cuțite\".
Discurs nuanțat cu o anume revoltă, printre cuvinte, se simte ironia, ca o ripostă destinului, \"sunt gluma la care n-ai râs de atâta tristețe\", \"în cel de ieri
ți-am împachetat iubita\", \"vin umilită ți-am băut lavanda\".
Și spectator, și actor al propriei vieți, cauți să schiumbi tristețea lăsată \"moștenire@, să dai profețiile la o parte, să nu împlinești mandatul intergenerațional:
\"îți văd lumea
și înșel toate așteptările
și toți bărbații cu tine, tată,
intră-mă până la os pătrunde-mi ochii\"
Bărbații pe care îi întrupează tatăl, primul cel din viața noastră, apoi multiplicarea sa inconștientă în alegerea noastră indelebil și sortit astfel să fie. Nu putem alege decât pe figurarea a ceea ce există deja în noi, ca prim început, schița a ceea ce ne va deschide viitorul.
Da, în versurile finale acel \"erect\" merită schimbat.
Aș schimba și \"știrile fierbinți\", poate cu ceva mai subtil, așa cum te știu eu că ești. Și aș atenua un pic acel \"o să mă omori din bătaie\", care vine mai bine în proză decât aici, în acest poem, e prea brut, față de ansamblul liric.

Mă opresc aici, deși aș tot scrie despre poezia aceasta pagini întregi, îmi închid buzunarele de cititor, păstrând în ele versurile tale. Remarcabile.

Ela

Diana,

E primul tau semn aici, banuiesc. Am priceput mesajul, multumesc, ma voi gandi. Voi regandi.

Cristian,

Lupta continua... stii tu!

Ela,

Am retinut sugestiile, pertinente, de altfel. Multumesc pentru pasul facut in celula.
Aceea in care ma - poetic - locuiesc.

prietenesc,

Un text scris la suparare. Pe viata in general. A refulat din tine toata nedreptatea pe care simti ca ti-a facut-0 destinul, acoperita de stilul specific talentului tau. Nu trebuia sa mergi asa departe. \"și înșel ... toți bărbații cu tine, tată\", desi, apoi, \"intră-mă până la os pătrunde-mi ochii\" lasa locul necesar interpretarii si o goneste, aparent, pe Electra, care incepuse sa-si construiasca, gratuit, un complex de toata frumusetea. Nu e(sti) gluma, nu e de ras, nu e de plans, e de citit si de trait, caci altfel nu ai putea intelege...

Nu, Emi,

nu e un text scris la supărare. nu sunt supărată pe viață, sunt poate prea plină de ea.

Interpretarea ta e un pic subiectivă (pentru că tu știi că tatăl meu nu mai e pe aici), las-o și pe Electra, sunt în temă cu subiectul și, zău, nu e cazul.
Este da, iar, un poem mult prea din mine, dar altfel... cine m-ar crede?

Îți mulțumesc pentru semn.

prietenesc,

vazand titlul poeziei tale mi-am amintit instantaneu de titlul unei poezii de mai demult a Catalinei Vieru, \"desfa-ti picioarele, mama!\"... si fara sa vreau am inceput sa citesc poezia facand o paralela intre viziunea asupra mamei, respectiv a tatalui, din punctul de vedere al influentei lor spirituale si fizice asupra copilului. am observat diferitele forme de sacralitate incalcate sau timid respectate, jocurile unei minti tinere impotriva efectelor timpului, iar \"colecția de fluturi și timbre / de mame și arme și cuțite\" ma face sa ma gandesc cat de ireversibil poate fi timpul atunci cand e vorba de confruntarea a doua vieti, a doua mentalitati doar partial contemporane... cei batrani sunt nevoiti sa-si pastreze acum visele in buzunare gri inchise cu fermoare, chiar si atunci cand nu se refera la ei insisi, chiar si atunci cand nu se mai pune problema identificarii lor cu viitorul... iar cei tineri isi fura din acele buzunare inchise dreptul la un viitor propriu.