Dacian Constantin
Verificat@dacian-constantin
Dialogul tău șovăielnic m-a încântat cu ciuda dansului pe care simt că l-ai condus, prin toamna mihaiului.
\"melc nebun proiectând viteza
pe un ecran panoramic\" - acestea sunt versurile mele preferate, dar, desigur, întreaga poemă are iz proaspăt de zori și frunză în cădere pe umărul dorurilor.
Eu te citesc cam de când sunt aici, însă oglinda întoarsă de astăzi m-a încântat cel mai tare, îndemându-mă la recitire, mai încolo, spre seară.
Poate ar trebui să te hotărăști între \"șovăielnic\" și \"șovăelnic\" și să folosești \"camuflate în ceață\", dând acordului ce-i al acordului :). Desigur, e doar o sugestie aiuristică.
Să nu uit: \"zâmbetul melancolic a bunică\"...
Deosebit, Maria.
Prietenesc,
li
Pe textul:
„Șovăielnic rememorez clipe din scoarța oglinzii întoarse" de Maria Prochipiuc
Tinerii de vârsta ta nu sunt prea pasionați de verde decât înn măsura în care se poartă sau nu sezonul acesta.
Poezia ta nu este puternică, dar cred că e bine că E. Că este privirea ta, tânără și nepăsătoare, asupra vieții.
Cred că este important să vrei să vezi.
Și cred că tu vrei asta.
Apoi, cu lectură și cu trăit, vei înțelege de ce poemul acesta e simplist.
Eu salut faptul că ai scris asta în loc să pierzi timpul altfel. Adică, nu mă înțelege greșit: salut faptul că vrei să VEZI! :)
Sper să mă înțelegi.
prietenesc,
li
Pe textul:
„Prin cântec de rouă" de Andrada Ianosi
Aș putea să storc ceva din imaginea gutuilor căzânde pe muchia de cuțit (cuțitele au muchii sau lame? mă rog, nu e important, e posibil să greșesc), dar cu visele în stoluri - mi se închide pofta de a încerca să descifrez-creez-recreez ceva aici.
Consider că această încercare nu și-a atins scopul pentru că, probabil, ai dorit să concentrezi o idee în puține cuvinte, dar nu le-ai găsit pe cele potrivite. Și mai cred că te-ai grăbit.
Părerea mea :) care, sper, va ajunge la tine,
prietenesc.
li
Pe textul:
„Poem obsesiv" de colar gabriela
Toată lumea știe asta și nu mă sfiesc să o spun. În fond, nu e mare brânzică: fiecare cu preferințele lui.
Nu am vorbit niciodată. Când și-a retras textele, m-am întristat cumplit și am încercat să îi suflu veștile de tristețe prin tubermane:) Probabil că a zâmbit.
Acum, mă bucur că o să mă întâlnesc cu Costin, oricând voi vrea. O să aibă loc pe noptieră.
Aștept de mult această întâlnire cu versurile lui Costin, dintr-o carte cu pagini, cu istoria unui copac ascunsă în ea, în celuloză.
De aceea, îl felicit și mulțumesc Eugeniei pentru anunț.
Biblioteca mea freamătă.
obosită și zâmbindă,
li
Pe textul:
„Apariție editorială - Mi amor - Costin Tănăsescu" de Eugenia Reiter
cred că eu nu aș fi fost în stare să scriu așa
despre încercarea mea de poem.
pe acel vers am mizat și eu mult.
mulțumesc, Răzvan
obosită,
li
Pe textul:
„retuș păcatului" de Dacian Constantin
deși, culmea,
m-am exprimat mai clar decât în alte aberante dăți.
îmi pare rău că nu ai înțeles întrebarea CINE E CRIMINALUL?!
ea mi-a fost inspirată de versurile tale:
\"te strângeam de gât dacă știam
că nasc un descreierat!
nu îți fă mamă cu mine păcat
gâtul
s-a nimerit să fie o dimineață
cu vene sucite cu laringe ipocrite
și moi\"
dacă nici acum nu înțelegi,
nu e nici un bai.
nu trebuie să înțelegem toate.
chiar toate cele căruia i se năzăresc cititorului.
cu bine.
Pe textul:
„nebuna m-a mințit povești" de Vasile Munteanu
\"nici măcar una, -nțelege
că eu nu exist nici nu vreau
sau de-aș vrea departe îmi pare
clipa în-drăgostirii
pierdută vreodată în zare\"
poezia nu se FACE. ai scris se FACE.
știi bine că poezia nu se face.
versurile singuratice pot fi referen.
pentru curaj.
iar viața... știi tu... ca sarea-n bucate.
prietenesc,
li
Pe textul:
„nu te mai vezi de-atâta sare" de Daniel Puia-Dumitrescu
\"nu există cruce de cărat minciuna
e o balanță
între nimic și speranță\"
găsesc cumva \"de umplutură\" versurile:
\"sau numai memoria multelor ierni
din care nimic nu se mai dezgheață\"
așa cum, de altfel, găsesc cheia poemului la :
\"uite am să lunec de inimă neagră
cureaua cerului ne leagă
pe trecerea aceasta de pietoni
cămășile de amândoi\"
apreciez puterea acestui poem de a sta vertical.
de a riposta în fața oglinzii.
totuși,
cine e criminalul?!
li
Pe textul:
„nebuna m-a mințit povești" de Vasile Munteanu
Voi fi știind de acum încolo
în mod miraculos că vei fi trecut
Dar numai dacă vei ști să știi și tu la fel
despre mine
Mă roade autenticitatea unui vers
în aceeași măsură în care admir ermetismul altora
migala și simbolurile
acum însă sunt în perioada relatărilor și a raporturilor
un prieten bun mi-a spus că totul sună la fel și mi s-a cam făcut frică
pentru că poezia e ceva cu mult mai mare și mult în afara mea
eu sunt doar furtunul prin care ea se scurge către pământ
incendiidu-mă
mulțumesc, bi
Pe textul:
„cuibărită-n ruletă" de Dacian Constantin
Pentru descifrări, chei și rezonări
pentru privire și văz
pentru nisipul scurs pe lângă frunțile voastre în momentul citirii acestui poem
mulțumesc.
prietenesc,
li
Pe textul:
„cuibărită-n ruletă" de Dacian Constantin
am trecut prin pagina ta, dar cred că trebuie să mă întorc acolo, să mă decid, ce și cum. ceea ce am văzut însă până acum, îmi place.
adică, ale mele, cum bine supoziționezi, Andu. fanteziile.
dar ruleta e ruletă, și nu rulotă. aș fi vrut să simți cum că e o ruletă rusească în vertijul căreia amețesc,
cum că asta e viața mea,
acolo, sub privirea domnului meu.
cu ochelari.
raport din real sau pur-imaginativ... nu se știe.
se știe doar că eu exist.
și domnul meu.
cu ochelari.
ursul de care zici
e urs de-a binelea.
cu mormăituri și, uneori, cu furii.
ar fi interesant să îmi spui de cine amintește stilul acesta. mă bucur că îl consideri un stil.
mulțumesc, Andu. pentru zâmbet și stea.
li
Pe textul:
„cuibărită-n ruletă" de Dacian Constantin
Nu vreau alte chei,
ci doar pe ACELEA.
Din această încăpățânare
pe care eu o simt fermecătoare pentru delirul meu
prin toamnă
s-a născut și acest poem.
Mulțumesc, Corneliu.
li
Pe textul:
„anti-grindină" de Dacian Constantin
avem voie să îi dăm timpului o permisie din clepsidră direct în viețile noastre
privirile întoarse se izbesc de ochean
și se zbat.
nu totul poate fi eliberat.
înțeleg doar că a-i spune unei ființe \"mamă\",
ea însăși mamă nefiind,
înseamnă a-i da și viață și glas.
aiureLi :)
Pe textul:
„Dezlegare la nisipuri" de Florin Andor
în calitate de dobrogeană-dunăreană, înainte de a fi orice altceva, găsesc scrierea ta veridică și fermecătoare, în felul ei.
mi-ai adus aminte de acasă, chiar când mă aflam în
disperata căutare de el.
cred că dincolo de nostalgie este și un mesaj
oarecum revoltat
asupra căruia însă nu vreau să mă opresc.
mă declar însă întru totul de acord cu fraza care mi-a plăcut cel mai mult în text și care, de altfel, m-a determinat să scriu aici:
\"Dunarea se simte din luntre nu de pe poduri\".
prietenesc,
li
Pe textul:
„Pescarul trist de Dunare" de Dragos Serban
Nu simt că aș emite vorbe în locul cuiva,
adică vorbe cu valoare de adevăr general,
din păcate, sunt prea mică și exprim numai adevărurile mele
în mod netrucat.
Orașul de care zic cred că sunt eu,
aseară chiar fu pană de curent de-a binelea în cartierul ființei mele.
Tot ce îmi mai rămâne este această substituție poetică
drept formă a luminii,
pentru a cărei vedere
îți mulțumesc.
li
Pe textul:
„anti-grindină" de Dacian Constantin
Trebuie să fi trecut cumva prin diminețile mele,
altfel nu, n-ai ști
și n-ai tăcea.
Mulțumesc pentru tot, A-me-lie! :)
Corneliu,
Nu doar amuzant, dar și realist comentariul tău. Ursul meu însă nu e de pluș, să știi. Eu însă fetiț, da :) Mulțumesc pentru zâmbet și pentru spiritul lui.
CristiEne,
Recunosc, este una dintre caracteristicile Gemenilor: cică merg pe ocolite și își amână atât victoriile, cât și plăcerile. Despre inimă mai mult decât despre junghi,da :)
Mulțumesc prietenesc,
li
Pe textul:
„ursul meu" de Dacian Constantin
e posibil ca bărbatul din turn să arunce uneori
nu doar ninsori
nu doar ploi
ci și frânghii
să sugrume zidurile
să urce aerul întru respir
eu știu că nu ne mulțumim cu atât
eu știu că a fi teferi nu e nu
nu e de ajuns
li
Pe textul:
„Turnul" de ioana negoescu
vinerea în mâini
în loc de cruce
așa va ști
cum l-am iubit
cred că acestea sunt cele mai frumoase versuri ale tale,
Dana,
pe care să le fi citit eu.
pentru sugestie
imagine
simplitate
și pentru un alt fel de curgere a sângelui
izbăvitor.
li
Pe textul:
„Născută sâmbăta" de Ela Victoria Luca
\"voalând\" - mi se pare un gerunziu \"greu\", nu numai la pronunțare, cât și la citire;
\"parcă\"?! - de ce \"parcă\"?!
Mi s-a părut însă puternică ultima parte a poemului, mai precis, ultimele lui 4 versuri de la care, cred, s-ar putea extrage și pe baza cărora s-ar putea extrapola! :)
Așa cred eu.
prietenesc,
li
Pe textul:
„ninsoare" de adrian
Taisia,
Prin tot porii - e mult pentru mine. Cel mai mult. Ma bucura asta. Si nu cred ca e nevoie de cuvinte. sa mai vii. fii. treci.
li
Pe textul:
„e prea feminin poemul" de Dacian Constantin
Recomandat