Poezie
nebuna m-a mințit povești
1 min lectură·
Mediu
câteodată îmi țin moartea de mână
ca și cum
aș ajuta-o să traverseze un drum
atât de circulat
încât
ar lovi-o în plin punctele de vedere
nu mai cred de mult în cerbii bătuți
cu pietre prețioase
singurul adevăr este otrava ochiului
rătăcind în codrii
falselor binecuvântări
până și bocetul marii înmormântări
e fals
nu există cruce de cărat minciuna
e o balanță
între nimic și speranță
sau numai memoria multelor ierni
din care nimic nu se mai dezgheață
îmi întind asfințitul peste față
ca un nebun care se machiază
dintre unghii
inima mamei oftează
o aud:
te strângeam de gât dacă știam
că nasc un descreierat!
nu îți fă mamă cu mine păcat
gâtul
s-a nimerit să fie o dimineață
cu vene sucite cu laringe ipocrite
și moi
uite am să lunec de inimă neagră
cureaua cerului ne leagă
pe trecerea aceasta de pietoni
cămășile de amândoi
oprește-te! nu putem evada:
oamenii
sunt gratiile noastre de suflet
073.931
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “nebuna m-a mințit povești.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/148901/nebuna-m-a-mintit-povestiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Ted, nu este prima oara cand intru in pagina ta si nici prima oara cand simt ceva sfarsindu-se inauntru dupa ce termin de citit...
Poemul tau e plin de muzicalitate, fatalitate, este bine construit. Singura hiba ar fi pe la final, de fapt doar atat: \"oprește-te! nu putem evada:\" - fa ceva in sensul asta, e discordant...
In rest, metaforele sunt foarte puternice, cel putin asa cum le simt eu.
\"până și bocetul marii înmormântări\". da, pana si el. E multa amaraciune si mai este si multa ironie, de asemenea, in versuri.
Nu stiu mai mult ce sa mai spun, nu sunt in stare decat sa simt acum, exprimarile mele sunt deocamdata insalubre si vagi, datorita unor stari. Am vrut doar sa fie un text rasplatit pentru valoarea lui.
Ma inclin,
Poemul tau e plin de muzicalitate, fatalitate, este bine construit. Singura hiba ar fi pe la final, de fapt doar atat: \"oprește-te! nu putem evada:\" - fa ceva in sensul asta, e discordant...
In rest, metaforele sunt foarte puternice, cel putin asa cum le simt eu.
\"până și bocetul marii înmormântări\". da, pana si el. E multa amaraciune si mai este si multa ironie, de asemenea, in versuri.
Nu stiu mai mult ce sa mai spun, nu sunt in stare decat sa simt acum, exprimarile mele sunt deocamdata insalubre si vagi, datorita unor stari. Am vrut doar sa fie un text rasplatit pentru valoarea lui.
Ma inclin,
0
Draga Ted(y),
Nu pot sa plec fara sa te premiez pentru ultimile versuri: ,,*\'\' (aceasta este o steluta neomologata):
,,oprește-te! nu putem evada:
oamenii
sunt gratiile noastre de suflet\"
Sunt adanc sapate in palma mea aceste cuvinte.(intre linia vietii si cea a inimii :D )
Nu pot sa plec fara sa te premiez pentru ultimile versuri: ,,*\'\' (aceasta este o steluta neomologata):
,,oprește-te! nu putem evada:
oamenii
sunt gratiile noastre de suflet\"
Sunt adanc sapate in palma mea aceste cuvinte.(intre linia vietii si cea a inimii :D )
0
Li, criminalul, din punctul meu de vedere, este acela care vorbește fără să spună nimic; de fapt, ce anume intenționai să mă întrebi?
Livia, cel mai mult din ceea ce spui este că nu ești pentru prima oară în pagina mea; restul este... istorie sietistică :); ceea ce este distonant bine ar fi să nu te preocupe: așa este tot ce fac eu in ultima vreme...; mulțumesc.
Elena, ceva se vorbește nouă la fel... :); mulțumesc.
cu drag,
Livia, cel mai mult din ceea ce spui este că nu ești pentru prima oară în pagina mea; restul este... istorie sietistică :); ceea ce este distonant bine ar fi să nu te preocupe: așa este tot ce fac eu in ultima vreme...; mulțumesc.
Elena, ceva se vorbește nouă la fel... :); mulțumesc.
cu drag,
0
cel mai mult din ceea ce spui mă bucură că nu ești pentru prima oară în pagina mea...; și „disonanță”; iartă un... obosit :)
0
imi pare rău că nu ți-a spus nimic intervenția mea,
deși, culmea,
m-am exprimat mai clar decât în alte aberante dăți.
îmi pare rău că nu ai înțeles întrebarea CINE E CRIMINALUL?!
ea mi-a fost inspirată de versurile tale:
\"te strângeam de gât dacă știam
că nasc un descreierat!
nu îți fă mamă cu mine păcat
gâtul
s-a nimerit să fie o dimineață
cu vene sucite cu laringe ipocrite
și moi\"
dacă nici acum nu înțelegi,
nu e nici un bai.
nu trebuie să înțelegem toate.
chiar toate cele căruia i se năzăresc cititorului.
cu bine.
deși, culmea,
m-am exprimat mai clar decât în alte aberante dăți.
îmi pare rău că nu ai înțeles întrebarea CINE E CRIMINALUL?!
ea mi-a fost inspirată de versurile tale:
\"te strângeam de gât dacă știam
că nasc un descreierat!
nu îți fă mamă cu mine păcat
gâtul
s-a nimerit să fie o dimineață
cu vene sucite cu laringe ipocrite
și moi\"
dacă nici acum nu înțelegi,
nu e nici un bai.
nu trebuie să înțelegem toate.
chiar toate cele căruia i se năzăresc cititorului.
cu bine.
0
se făcea că eu nu am înțeles; că tu nu ai înțeles că eu am înțeles că tu ai înțeles; dar că n-am înțeles de ce nu ai înțeles...
un tăciune și-un cărbune...
un tăciune și-un cărbune...
0

\"nu există cruce de cărat minciuna
e o balanță
între nimic și speranță\"
găsesc cumva \"de umplutură\" versurile:
\"sau numai memoria multelor ierni
din care nimic nu se mai dezgheață\"
așa cum, de altfel, găsesc cheia poemului la :
\"uite am să lunec de inimă neagră
cureaua cerului ne leagă
pe trecerea aceasta de pietoni
cămășile de amândoi\"
apreciez puterea acestui poem de a sta vertical.
de a riposta în fața oglinzii.
totuși,
cine e criminalul?!
li