Mediu
prin soarta cărnii globule dansează preț de o clipă electrizant este
fiorul că ești
ce fel de cruce preferi azi cu brațele coloană sau cu șovăiala în cerc
zi-mi orice mă aflu în condiție de cuvânt răsturnat în pupila ta uriașă
care iartă toate greșalele
în mine sare un țambal peste vene
de fiecare dată când lovești aerul
c-o bătaie de gene
ai văzut cum arată un om întreg cum de mânecă Iuda îl ține la vamă?
doar un retuș o clipă un retuș păcatului
îngrozită dar vie voi urca în mine
cu boltă
un deget de gâde trasează parcele abstracte prin sângele meu
simt mirosul de animal gheara lui îmi provoacă nările
cu botul pe labe dau leneș din coadă îi oftez la picioare
dumnezeu își depune scuipatul său sfânt pe lumânarea de seu
mi-e bine
limba nopții mă spală pe mâini și pe pleoape
fiorul că ești
ce fel de cruce preferi azi cu brațele coloană sau cu șovăiala în cerc
zi-mi orice mă aflu în condiție de cuvânt răsturnat în pupila ta uriașă
care iartă toate greșalele
în mine sare un țambal peste vene
de fiecare dată când lovești aerul
c-o bătaie de gene
ai văzut cum arată un om întreg cum de mânecă Iuda îl ține la vamă?
doar un retuș o clipă un retuș păcatului
îngrozită dar vie voi urca în mine
cu boltă
un deget de gâde trasează parcele abstracte prin sângele meu
simt mirosul de animal gheara lui îmi provoacă nările
cu botul pe labe dau leneș din coadă îi oftez la picioare
dumnezeu își depune scuipatul său sfânt pe lumânarea de seu
mi-e bine
limba nopții mă spală pe mâini și pe pleoape
023.333
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dacian Constantin
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Dacian Constantin. “retuș păcatului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/jurnal/148885/retus-pacatuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCo interpretare pentru care îți mulțumesc.
cred că eu nu aș fi fost în stare să scriu așa
despre încercarea mea de poem.
pe acel vers am mizat și eu mult.
mulțumesc, Răzvan
obosită,
li
cred că eu nu aș fi fost în stare să scriu așa
despre încercarea mea de poem.
pe acel vers am mizat și eu mult.
mulțumesc, Răzvan
obosită,
li
0
“Soarta cărnii” este răstignită pe crucea păcatului, cu sângele care pictează instinctul peste durere și dorința peste voluptate.
“Condiția de cuvânt răsturnat” în nonsens “care iartă toate greșelile” constrânge logosul de a sucomba în gând.
Corpul- coloană cu mintea- boltă și inima- clopot “trasează parcele abstracte” prin care se plimbă căutându-și materia devenită iarbă.
Remarc versul : “limba nopții mă spală pe mâini și pe pleoape”.