Dacian Constantin

Elis,

Chiar mă întrebam pe unde umbli :)
Privirea ta tradusă în cuvânt - mă bucură iar.

li

când cea căreia li îi este \"fană\" spune că este \"fana\" li-ului:)

adicătelea, ce pot să vreau mai mult? :) (li - umflăcioasă)

dualitatea despre care zici, Ioana, este cea care aș fi vrut să ajună la fiecare cititor. așa, ca de la Geministă scriere:) Mulțumesc pentru descifrare.

li

Devii cititorul meu cel mai prețios și cel mai periculos deopotrivă:). Pentru că reușești să vezi și să exprimi atât de bine ceea ce vezi. Îți mulțumesc.

li

am văzut semnul tău aici, Florin. de obicei, nu mă uit în urmă.:) în nici o urmă. :) aceasta e o urmă. îți mulțumesc că ai venit la ea, cu urma ta, vorbind despre urmele tale, lăsate pe alte urme. :)

\"Primul comm\" este, într-adevăr, datoria mea față de cititorul acestei comunități:) Chiar dacă diluează mesajul, am ales să deschid o poartă. \"Primul comm\" este singura parte a acestui text pe care am scris-o special pentru el. Pentru cititor. :) Restul este de un egoism rece și împănat. :)

Mulțumesc.

li

Era evident că e vorba de mamă.

ex: \"Mama ta. Mumă-ta. Mă-ta.\"

Acel pronume trebuie despărțit cumva de cuvântul \"mamă\" din care a rămas doar silaba \"mă\".

Singura diferență e că aici avem un Genitiv.

De aceea, corect e \"mă-tii\".

Dar, evident, alegerea vă aparține.

sau \"mă-tii\"?!

Noemi zice de sudoare dogmatică. Noemi mi-a înțeles cel puțin o parte din intenție. Aș putea opri deci șirul răspunsurilor aici. :)

Dorin zice că e o chestie de proiectare și meditează cu bărbia în palmă. Zic că tot e ceva. :)

Ofelia nu zice nimic. Dar are o interjecție faină în titlu.

Ionuț mă avertizează că îmi curge. La nimereală, nimerește ce îmi doresc dincolo de poezie (un Canon:P).

Mădănică rămâne același cititor care, dacă era bărbat, îl luam de soț :) Pi buni! :) De-a serios-elea, într-adevăr, re-creare, Mădănică!

Iar Ionuț Caragea mă iubește. De aia nu mă iartă:)

că omenirea chiar trebuie să dispară

mă gândeam că masturbarea frenetică disperată și rece
pe care oricum ne-o aplicăm zilnic
în mii de forme

nu o să mai nască nimic

mă gândeam că e totuși încă destul de crudă
cărnița
omenirii

mă gândeam că îmbătrânim

cam așa

de fapt, Mihai zice ca efemeritatea nu are nici in clin, nici in tiv, cu rezistenta (in fata furtunilor, in fata uraganaelor, in fata cascadelor).

Mihai e ironic.

Mihai nu zice ca vaginul e otelit, ca e intarit, ca e rece.

Mihai zice ca e durabil.

Cum adica, Doamne, durabil?!

Adica stie ce vrea.

Ai innebunit, li?!

Oh, nu, desigur ca nu, orice vagin destept stie ce vrea, asa cum orice ploaie stie ce este.

Bun, m-ai convins, cu toate astea, care e legatura dintre titlu si text?!

Pai, orgasmul.

Orgasmul?!

Da, ma, orgasmul. Cascada orgasmica. Furtuna. Ejaculare naturala si, eventual, totala.

Pleaca, ma, de aici.

Plec, dar eu asa cred.

Bine, hai, atunci zi-mi ce e cu oamenii urati.

Eh, cu oamenii urati e un pic mai complicat. Oamenii urati sunt oamenii care nu pot fi fericiti, tocmai pentru ca au vagin efemer sau penis de fier. Adica exact invers decat in titlu.

Ma, ma lasi?! Asa au toti oamenii...

Asa e. Si inca pe toata intinderea lumii. Dar numai unii escaladeaza cascadele...hihi

De ce iti place tie incercarea asta, ma, li?!

Pentru ca mi-a cerut mai mult. De aia.

ZOOM PE DURERE

alegi cele mai ascuțite coridoare
le lungești în mine

acum râcâie oasele
când le găsești
scuipă-le

dacă pe venele mele scrie
carantină
le mai desfaci?

patul își desface gura
sta-i-aș cruce în gât

doctorul face scheme pe carne
marchează locuri din mine
pentru reanimare

sunete mecanice
zoom pe durere

a intrat primul forceps în viața mea
și se face lumină

peste umărul meu un borcan
plin cu formol


Doar sa vezi cum suna asa. Am scos ce nu m-a impresionat. Ce nu mi-a zis nimic. E DOAR cum vad eu cuvintele tale. E doar croitorie. :)

li

Erika,

Iti las acest semn pentru ca intrevad in acest text o evolutie a scriiturii tale. Inainte vreme, textele tale abundau de dulcegarii si imi amintesc ca ti-am atras atentia asupra acestui pericol.

Cred insa ca acum si aici Erika da la o parte mult balast si reuseste sa esentializeze, sa creeze o metafora subtire si puternica, in acelasi timp, sa inoveze, sa aiba curaj.

Imi place aceasta Erika pentru ca isi pastreaza filonul religios (este dreptul ei), dar are puterea sa il extinda si sa il desfasoare intr-un alt registru: \"mâine voi fi singura lui tăcere un cuvânt ars pe cerul gurii între o limbă pârlită și un creier amorțit.\"

As sugera pe viitor folosirea mai redusa a epitetelor, gen \"bandajele murdare ale compromisurilor\", incearca sa exprimi asta in mai putine cuvinte, la fel si cu \"rugina singuratatii\" - ar ajuta mai mult scrierea ca eu sa primesc senzatia de \"rugina a singuratatii\", sa zicem, fara ca tu sa o numesti direct asa. Sper ca se intelege ce vreau sa zic.

Acel \"inghetata de frig\" e aiuristic. Inghetata - e clar ca e de frig si nu de altceva.

Nu stiu, Erika, pana la urma, tu esti detinatoarea formulei tale. Eu cred insa ca ea inca nu s-a cristalizat, ceea ce e absolut minunat. Inseamna ca tu chiar ai curaj, ca vei experimenta si ca gandul meu de acum ceva timp in urma, cum ca nu o sa iesi dintr-un anumit soi de dulceata feminina, a fost eronat. Ceea ce ma bucura enorm.

Iti doresc sa ai mult curaj in continuare. Sa ai curaj.

prietenesc,
li

Imi place si ce ai facut in partea cealalta.
Poate ar fi trebuit oarecum conectate fragmentele astea.

Imi place mai mult cel de aici.

Ma grabesc si asta e in defavoarea mea: principiul vaselor comunicante, habar n/am, e o imagine pe care o sa o tin minte, pe care o inteleg, la care am vibrat, la care am aderat si asta e tot ce conteaza.

Restul e orbire.
Si stii ca sunt mai multe soiuri de orbire, stii, nu?!

Astept si poemul in care sa VAD.

:)
pentru prima data cu simpatie,
li

Ilie Botos (Procurorul General al Romaniei)

*

Noemi,

Simțeam că această încercare a mea are nevoie de o părere echilibrată. (chiar dacă și cu acordare de credit pe alocuri, pentru care îți mulțumesc) Mă bucur că ea a venit de la tine.

Nu cred că în poezie, da, nu cred că trebuie să existe ceva tabu. E singura mea zonă de deplină libertate.

E bine că ai trecut.

li

Ok.

La cât ești de offtopic, bănuiesc că ai tastat din baie.

Nicoleta Tase,

Ieri mă gândeam chiar la \"Persist, deci exist\" :) Mulțumesc pentru părere. Contează.

Claudiu Toșa,

Ai explicat foarte limpede imaginea din finalul primei strofe. Mă bucură când se vede. :) Mulțumesc.

li

\"Închis în odaia asta minusculă, retez acest text din carnea minții mele cum aș extirpa singur, în oglindă, o tumoare monstruoasă. Simt aici o traumă veche, înșelătoare, ascusă în mii de straturi de pieliță, orbitoare ca perla între limbile scoicii.
Cu cât mă înverșunez mai tare asupra ei, cu atât mă îngrozește însă gândul că nu retez o tumoare, ci un organ vital, ca și când textul meu ar fi adevărata mea ființă, iar eu însumi - doar o iluzie\".

Mulțumesc, Ioana. Că vezi.

Orice cuvânt mă declară pe mine, Ovidiu.

(Anghel are o probemă care nu e a mea.)

E tare posibil să ai dreptate, Andrei. Reflecta-voi!

li