Poezie
crud
exercițiu pentru dispariția omenirii
1 min lectură·
Mediu
dacă nu ți-ai amestecat niciodată transpirația
cu transpirația creatorului tău
nu ai de unde să știi
ce te curăță
*
extazul topește cărnița
sorb cu paiul ce a mai rămas
din marele futai cel care încurcă
cearșaful cu lumina și chiloții cu
toate florile de pe covor
sorb cu gura ce a mai rămas
din marele înec lipăi ca o focă
în băltița mea
în apa mea născătoare
sorb cu degetele urme
șira spinării curățată de sânge
zace în spatele
ușii
sunt mirosuri pe care le cunosc
mirosul spațiului
sunt sunete care mă dezleagă
sunt spasme în care mă plac
continuarea
privirea lui mă trage în piept
toată
omul acesta mă omoară cu ochii
mă prăjește cu ei
mă înfulecă
sunt o clătită
din care curge leneș
magiun
pe buza curvei
universale
e cert
omenirea trebuie să dispară
ne masturbăm frenetic și rece
cu transpirația creatorului tău
nu ai de unde să știi
ce te curăță
*
extazul topește cărnița
sorb cu paiul ce a mai rămas
din marele futai cel care încurcă
cearșaful cu lumina și chiloții cu
toate florile de pe covor
sorb cu gura ce a mai rămas
din marele înec lipăi ca o focă
în băltița mea
în apa mea născătoare
sorb cu degetele urme
șira spinării curățată de sânge
zace în spatele
ușii
sunt mirosuri pe care le cunosc
mirosul spațiului
sunt sunete care mă dezleagă
sunt spasme în care mă plac
continuarea
privirea lui mă trage în piept
toată
omul acesta mă omoară cu ochii
mă prăjește cu ei
mă înfulecă
sunt o clătită
din care curge leneș
magiun
pe buza curvei
universale
e cert
omenirea trebuie să dispară
ne masturbăm frenetic și rece
0114051
0
